O bună parte din acvariu se poate observa chiar din interiorul mallului, dar dacă vizitezi complexul, sunt multe activități pe care le poți face dacă ești pasionat; de exemplu, poți intra într-o cușcă în interiorul acvariului pentru a explora totul mai îndeaproape, poți chiar să intri în acvariu și să înnoți cu rechinii fără să fii în cușcă, se poate vedea de asemenea și cum se hranesc peștii, sau poți să te plimbi cu barca pe deasupra acvariului. Noi am ales să o facem pe ultima, așa că ne-am echipat cu veste de salvare și ne-am urcat în barcă. Fundul bărcii era din sticlă așa că puteam vedea toți peștii înnotând sub picioarele noastre, o senzație superbă. Traseul a durat în jur de 15 minute, timp în care ne-am relaxat, am admirat priveliștea și am ascultat curiozitățile pe care ni le spunea ghidul.
Am intrat de asemenea în tunel, unde am putut observa peștii de aproape și unde ne-am simțit ca și cum am fi fost în interiorul oceanului.
Următoarea zi am început-o cu o plimbare la Zoo. Amplasată într-o zonă frumoasă apropiată de Burj Al Arab, ne-a făcut cu ochiul, mai ales că intrarea costa doar 2 aed, adica 2 lei. Am intrat și în curând am și înțeles de ce era așa ieftin. Nu erau prea multe animale, iar cele pe care reușeai să le vezi prin câteva straturi de garduri din sârmă, dormeau pe jos răpuse de căldură sau erau înghesuite într-un loc cu umbră. Ce-i drept la fiecare grup de animale erau montate ventilatoare și stropitori, pentru că săracele animale trebuiau să stea afară, nefiind nimic acoperit. Ventilatoare care oricum nu prea făceau față la căldura amiezii. Am văzut chiar un grup de păsări care stătea numai în fața ventilatorului, și erau cu zecile. Se vedea că nu se mai amenajase nimic de mult, și am rămas foarte dezamăgiți de priveliștea tristă și neîngrijită. În schimb mai apoi am înțeles de ce nu mai investeau în locul acela. Din câte mi s-a spus, urmează să dea în deschidere un nou Safari, în jurul anului viitor, care va fi o grădină zoologică imensă. Un motiv în plus să ne întoarcem în curând!
Următorul obiectiv de pe listă a fost desigur Burj Al Arab. Deși nu aveam de gând să intrăm înăuntru (pentru că puteai merge doar să bei un ceai și nu să faci turul hotelului, lucru care oricum costa mult), am mers să îl vedem de aproape și să vedem și cum e plaja în acea zonă. Așa că am plecat de după amiază direct la plajă, am făcut poze cu vedere la hotel, și am așteptat până seara ca să îl vedem și luminat. Plaja (probabil și pentru că nu era chiar sezon), nu era așa cum ne-am fi așteptat, în sensul că era banală, cu nisipul cam plin de scoici și fără nici o terasă (făcând comparație cu Marina Beach, plaja la care mergeam regulat). În schimb mulți salvamari, multă lume și apa foarte mică. Exact lângă hotel este o plajă privată destinată exclusiv oaspeților hotelului, apoi este un port pentru yachturi iar lângă port este plaja publică, adică ceva mai departe de hotel, dar totuși cu o priveliște frumoasă. Am stat până s-a înnoptat, și am plecat să vedem hotelul de aproape. Am avut ceva de mers pe jos pentru că a trebui să înconjurăm hotelul Jumeirah care este chiar lângă Burj Al Arab și este absolut imens, dar cu ocazia asta am mai văzut împrejurimile. Am mers până la podul care face legătura cu insula pe care este amplasat hotelul și am stat acolo și ne-am minunat de măreția lui și de jocurile de lumini proiectate pe el. Culori aprinse de roz, mov, albastru, roșu și galben îl îmbrăcau pe rând, iar alte luminițe albe apăreau din când în când creând un spectacol de seară.
O altă experiență inedită de care trebuie să vă bucurați dacă ajungeți în Dubai este plimbarea pe cămilă. Chiar pe plaja pe care am frecventat-o de lângă Jumeirah Beach Residence (sau Marina Beach), era un arab care se plimba toată ziua cu cămilele pe plajă în așteptarea clienților. Așa că într-o zi ne-am luat inima în dinți și am decis să încercăm. Prețul era de 100 de lei de persoană pentru cam 10-15 minute. Când le-am văzut în fața ochilor ni s-a făcut cam frică. Arabul urma să meargă pe o cămilă, noi pe cealaltă. Așa că s-au lăsat amândouă jos ca să ne urcăm, dar tot era atât de mare încât m-am chinuit ceva să urc. Deja tremuram din toate încheieturile. Aveam mâinile transpirate, iar când ni s-a spus să ne ținem bine pentru că se ridică am simțit un nod în gât și începusem parcă să regret. Când a început să se ridice am simțit o mare spaimă pentru că mai întâi își ridica picioarele din spate iar apoi pe cele din față. M-am simțit ca într-un carusel înalt de vreo 3 metri. Au început să meargă și deși foarte încet, simțeam cum un minut dureaza o veșnicie. Trebuia să mă țin bine pentru că ne balansam când într-o parte, când în cealaltă, și mergeam și puțin în pantă din cauza plajei. Dar acel sentiment când ești atât de sus și vezi toți oamenii de pe plajă cum se uită la tine, îți fac cu mâna și îți fac poze e incredibilă. M-am relaxat și admiram peisajul, admiram apa limpede și valurile care se spărgeau la picioarele cămilei, simțeam mult mai intens briza mării și fiecare pas al cămilei mă făcea să simt că plutesc. Nu îmi mai simțeam mâinile. Ne-am oprit la un moment dat ca să așteptam să bea apă din mare, timp în care ne-a făcut arabul și câteva poze. Atunci când am început să mă relaxez timpul a început să treacă mult mai repede și în scurt timp plimbarea s-a sfârșit. Am avut din nou puternice bătăi de inimă când s-a lăsat în jos, de data asta parcă fiind și mai intens și zdruncinător. Am reușit să coborâm și eu una nu îmi mai simțeam picioarele, tremuram toată și parcă abia mai puteam să merg, mai ales prin nisipul clocotit, dar a trebui să mă țin tare ca să luăm cămila în brațe, să ne jucăm cu ea, să o mângâiem și să mai facem o tură de poze. Apoi am fugit să ne răcorim picioarele în apă și cam asta a fost. All in all, recomand!
Partea a treia în curând!
