Perfect.

Era toamna. Ca de obicei, scoala. El invata dimineata iar eu dupa amiaza. Faceam eforturi ca sa ne vedem in cursul saptamanii. Dar cand ne vedeam, lumea era a noastra.

De obicei cand scapam la 5, adica mai devreme cu o ora sau doua, ii spuneam mamei ca am corul si stateam impreuna 2 ore. 

Asa s-a intamplat si in acea zi. M-a asteptat ca de obicei. Cand am ajuns, l-am privit adanc in ochi si m-am lasat cuprinsa de bratele lui. Apoi, fara sa mai stam pe ganduri, am fost in locul stiut de noi in care de cele mai multe ori, faceam tot felul de "nebunii". Ne simteam bine, foarte bine. Ca de fiecare data cand eram impreuna. Oriunde si oricand. Cand eram singuri ne izolam de orice sunet, lucru sau fiinta. 

Nu era nimic in jurul nostru. Doar noi. Era perfect. Eram inveliti cu o patura si intinsi pe cele 2 scaune lasate pe spate. Ii simteam caldura corpului lui gol. Simteam cum ii bate inima si ii anticipam fiecare miscare. Il priveam si admiram cu o atata iubire incat parca nu mai incapea in mine. Il mangaiam incet si ii lasam ochii sa i se inchida in bratele mele calde. Nu ma mai saturam de el. Era ca un drog pentru mine numai imaginea lui. Il adoram cu toata fiinta mea. Il iubeam cu fiecare por al pielii mele. Stiam ca si el simtea la fel. Se bucura de prezenta mea langa el ca si cum ar fi fost ultima oara. Stia intotdeauna cum sa ma faca sa ma simt bine. Stia sa ma faca fericita. Ii placea sa imi faca pe plac si sa ma vada zambind mereu. Ar fi facut orice sa fiu langa el in fiecare clipa. Era o parte din mine. Era tot ce imi puteam dori. Era tot ce visam in fiecare noapte. Ma admira continuu si imi spunea mereu ca vrea sa imi faca un portret nud, numai ca ii lipseste talentul. M-ar fi privit ore intregi fara sa se plictiseasca vreo secunda. Eram a lui. Ma iubea. Ma iubea al naibii de mult. 

Ne bucuraseram din plin de cele 2 ore. Trebuia sa ma duca acasa. 

Adoram sa il privesc cum conducea si tinea in coltul gurii o tigara sifonata. Cum butona casetofonul si cum ascultam mereu de cate zeci de ori o melodie care ii placea. Cum ma saruta mereu cand ajungeam la un semafor si cum tinea volanul doar cu mana stanga. Era fascinant pentru mine sa il privesc. M-as fi uitat ore intregi la aceleasi miscari. Ca o caseta data pe repeat la nesfarsit. Ii iubeam fiecare miscare. 

Ajunsesem. Trebuia sa ma desprind din bratele lui si nu puteam. Am reusit s-o fac pana la urma. Am plecat. Am mancat ceva si apoi m-a sunat. Am stat ore intregi la telefon. Cand se facea tarziu, ma bagam in pat tot cu telefonul in mana si asteptam sa ma sune din nou. Stateam pana dimineata la telefon vorbind in soapta si cu plapuma pe cap de frica sa nu ma auda ai mei. Nu o sa uit niciodata senzatia aceea. Era nepretuita. Niciodata nu ne ajungeau miile de minute pe care le vorbeam in fiecare luna. Nici daca vorbeam non-stop, tot nu ne-am fi saturat. Apoi adormeam. Cu el in gand.