sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Dincolo de aparente...

24 de ore petrecute langa tine. Nu s-a schimbat nimic. Dar azi am mai invatat ceva. Nu conteaza numai ce spui, ci si cum o spui. Si de parca n-ar fi de ajuns, parca nu sunt in stare sa spun nimic. Oh, haide... stiu ca te-ai schimbat. Undeva acolo in adancul tau unde nu poate sa vada nimeni.
Adevarul din minciuni? Adevarul din spatele zidurilor mintilor noastre? Hmm... oare?

Un lucru la care ma gandesc mereu e ca suntem... intr-un fel inchisi in noi insine. Adica avem o parte pe care o putem arata tuturor, desigur daca alegem sa o aratam, si o alta pe care dorim sa o ascundem. Fie ca e vorba de gandurile noastre, fie ca e vorba de fizicul nostru. Avem asa... anumite retineri. Si simti ca oricat de apropiata ti-ar fi prietena cea mai buna, iubitul sau orice alta persoana, nu poti sa ii impartasesti chiar totul. Nu ar mai fi acea enigma personala pe care cu totii o avem si care ne invaluie intr-un mirific mister. Dar problema e ca uneori, lucrurile pe care nu le spunem sunt mai importante decat cele pe care le spunem.
Da... constienti sau inconstienti de lucrurile pe care le aratam si cele pe care nu, suntem cu totii cam in aceeasi oala. Poate ca asta ne face speciali. Nu stii niciodata ce se ascunde... dincolo de ochii adanci, dincolo de trupul plapand si de zambetul inocent...

Dar oare chiar ne dorim asta? Sau e ceva involuntar? Chiar ne dorim sa fim invaluiti intr-o umbra de mister pe care nici chiar noi sa nu o putem inlatura, sau e inevitabil sa avem cate ceva de ascuns? Poate ca ne-ar putea da si o aura de siguranta daca am sti ca nimeni nu stie absolut totul despre noi. Ne-ar putea face mult rau. Prea mult. Si apoi mai e si sentimentul ala de independenta pe care cu totii il avem atunci cand credem ca putem lua decizii in tot ceea ce ne priveste. Ca putem controla ce cred si ce stiu ceilalti despre noi. Dar nu prea e asa, pentru ca si noi la randul nostru credem mereu numai ce vrem. Ne gandim mereu ca poate e asa cum gandim noi, nu cum arata probele irefutabile.

Si suntem atat de complicati...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu