Maleficul zambet al inculturii.

"A fi filolog nu inseamna a cunoaste mai multe limbi, ci a-ti cunoaste propria limba."
Nu m-am numit pana acum o filoloaga, dar mi-am dat seama ca asta sunt.
Imi dau seama in fiecare zi ca foarte multi dintre cei care ne inconjoara, sau care ma inconjoara, nu-si cunosc propria limba. Asta ar trebui sa fie ceva normal si la mintea cocosului. Dar se pare ca realitatea e cruda si ca acum iti trebuie o inteligenta sporita pentru a sti sa scrii corect gramatical si sa folosesti cuvintele corect. E ceva aproape supra-omenesc.
Desi tind sa cred ca scoala romaneasca este foarte buna si de asemenea incomparabila cu cea din alte tari, pe zi ce trece imi dau seama ca suntem de fapt mult mai prosti decat cei care nu depun eforturi prea mari la scoala, ca cei din Italia sau altele. Si acum am inceput sa imi pun problema ca ei nu au nevoie de eforturile astea pentru a fi destepti si pentru a-si cunoaste limba, in adevaratul sens al cuvantului.
Nu e vorba neaparat ca suntem prosti, dar nu inteleg de unde provine lipsa asta de cultura, daca as putea sa-i spun asa. Pentru ca totusi nu cred ca suntem cei mai prosti oameni din lumea asta, ci ca mai avem si noi partile noastre bune, spre indoiala altora.
Daca intrebi un adult despre asta, probabil ca o sa-ti spuna ca Messengerul e de vina, in cazul adolescentilor. Si desi acesta e cunoscut drept un mijloc de socializare, poate fi si daunator. Si de aici, problema: Se scrie foarte mult prescurtat, evitand scrierea cu cratima unde este cazul, probabil din cauza lenei, inlocuirea unor cuvinte de legatura sau conjunctii cu cate o litera, doua si alte de-astea. Ori eu nu consider ca daca faci aceste greseli in mod intentionat inseamna ca messul te prosteste. Messul doar intensifica acea doza de prostie deja existenta, astfel ca tu mai si crezi ca e ceva misto sa faci aceste greseli intentionate remarcate. Nu neg, deci, ca poate fi si asta un motiv sau o cauza a acestor dezinterese fata de limba natala.
Alte chestii care pe mine ma calca pe nervi adesea, sunt cuvintele 'imprumutate' din engleza si introduse in vocabularul nostru de zi cu zi. De exemplu, citandu-l pe domnul Puya: "Acum nu mai mergem la munca, mergem la job." Ce inseamna asta, frate? Eu inteleg ca e posibil ca dorinta de a invata o limba straina a crescut, dar asta nu implica 'imprumuturi' de genul asta. Pai cum sa nu se strice limba? Normal ca tu daca dintr-o fraza folosesti jumate din cuvinte luate din engleza, nu numai ca ala cu care vorbesti e posibil sa nu inteleaga (pentru ca de... nu il duce capu' nu? 8-|), dar sunt aproape sigura ca sunt multe cuvinte a caror sens propriu si exact nici tu nu il stii, preluandu-l de la altii de aceeasi teapa cu tine. Si uite asa se deterioreaza limba noastra, cam tot ce ne-a mai ramas numai al nostru. Ca tu in loc sa incerci sa iti perfectionezi abilitatile de scriere si vorbire, de a invata cuvinte si expresii noi si alte de-astea, nu mai stii cum sa vorbesti cat se poate de 'colorat', astfel incat sa fii si tu 'cool' printre prietenii tai. Ca sincer m-am si saturat sa aud oriunde replici de gen 'What the fuck, ba?' sau alte cacaturi. Si aici recunosc ca pana si eu mai folosesc asa ceva din cand in cand si habar n-am de ce. De abia acuma m-am desteptat si eu si imi dau seama ca e una dintre cele mai tampite lucruri pe care le facem.

Noi nici macar nu ne dam seama de greselile astea, care pana la urma nu ne fac sa fim sau sa parem mai destepti sau mai 'evoluati' decat ceilalti. Ca nici n-ai sa scapi de ele. Auzi si la televizor, si in muzica, peste tot. Si ideea e sa-ti mai folosesti si creieru' ala din cand in cand, ca sa nu-l 'suprasoliciti', si sa iti pui cateva intrebari despre tot ce-ti sta in obicei. Cred ca ti-ai da seama ca faci mai multe cacaturi decat ai fi crezut vreodata.

Macar o zi...

Cum ar fi... ca macar intr-o zi sa te bucuri de putin rasfat? Fiecare vede rasfatul in felul lui. Cu lucrurile care ii plac si cu... persoanele care ii plac. Si totusi, cum ar arata o zi perfecta din viata unui adolescent tipic?
Si pentru ca eu una nu am prea multe zile in care sa ma simt rasfatata, nu stiu ce-mi veni acum sa imi fac o idee cam cum mi-ar placea sa fie macar o zi din adolescenta mea.
Sunt multe lucruri care imi plac, si daca le-as pune pe toata laolalta nu cred ca mi-ar ajunge o zi. Dar parca cand spun rasfat ma gandesc la altceva. As putea sa ma gandesc la o serie de lucruri pe care ar putea sa le faca acel cineva pentru mine, sau la o zi perfecta de relaxare si distractie in doi. Si cand zic distractie nu ma refer la iesiri seara tarziu in club sau alte de-astea, ci mai degraba statul acasa, singuri, inchizand telefoanele si orice alte mijloace de comunicare, reducand astfel la minimum posibilitatea ca cineva ne-ar putea deranja, stand la tv si mancand popcorn sau ceva dulce delicios facut de mine sau eventual de noi, jocuri de remi, table sau altele (chiar daca nu stiu cum se joaca niciuna dintre ele), fuga prin casa de nebuni, vizionarea unui film bun dar nu prea serios, ci unul care sa ne distreze, ascultarea muzicii noastre preferate, dansand, facand o baie/ un dus impreuna, masandu-ne unul pe altul, si alte chestii dragutze si relaxante. Si cu siguranta ca prefer varianta a doua. Desi nici prima nu mi-ar displacea.
Oricum, ideea e ca poti face atat de multe lucruri dragutze, perverse haioase, senzuale, inteligente, etc care sa-ti ocupe timpul, si nu lucrurile neinsemnate pe care le lasam cu usurinta sa ne controleze viata. Si asta nu ar putea fi numai una din zilele frumoase dintr-o adolescenta furtunoasa, ci si din viata de zi cu zi a unui adult oarecare. Sau poate ca nu chiar oarecare, acel tip de adult care sa stie cand sa mai uite de griji, si care sa le lase pe toate deoparte pentru macar o zi, pe care sa si-o petreaca alaturi de persoana sau persoanele dragi. Adultul care nu se plange toata ziua de cat de grea e viata si care vrea sa se lase compatimit de ceilalti, ocupandu-si pretiosul timp cu asta.
Ar trebui sa ne bucuram, macar noi, adolescentii, ca suntem tineri si putem face orice ne doreste sufletul, ca nu avem probleme uriase pe cap si ca ne putem petrece timpul asa cum vrem fara prea mult efort. Dar asta nu inseamna ca adultii nu pot face la fel. Si-acum fiecare... "cu ce-l doare". Adica... ar fi super sa ne gandim mereu cum ar fi ziua ideala pentru noi. Si ideala din toate punctele de vedere. Nu atunci cand ai mult bani, cat sa umpli o casa intreaga cu droguri si bautura pe care sa le consumi cu prietenii. Ci atunci cand faci ceva care te face sa te simti bine si pe interior si pe exterior. Si nu numai pe moment. Ceva de care sa iti amintesti peste timp cu bucurie si acel ceva pe care ai vrea sa-l faci din nou cu aceleasi persoane. Ceva ce fiecare din noi ar putea sa faca. Intr-o zi de vacanta, de weekend, sau in orice zi doreste.
Sa iti propui ca macar intr-o zi, sa simti ca faci ceea ce trebuie, in sensul a ceea ce e cel mai bine pentru tine, in asa fel incat sa te simti foarte bine, si cel mai important, s-o faci cu cine trebuie. Sa simti ca acea persoana te poate face fericit in orice secunda, si care nu iti poate strica acea zi nici in cel mai rau caz. Sa poti face orice cu ea, sa te simti liber. Si asta imi aminteste de o vorba mai veche ce imi tulbura si acum gandurile... "fara scrupule, fara retineri". Sa poti fi tu insuti si sa simti ca lumea e a ta. Si orice ar insemna asta pentru tine, fa-o in asa fel incat sa nu regreti.
Sa fie cea mai buna zi a ta, si sa vrei s-o repeti candva...

Ziua femeii.

Da, e 8 martie. Ce pot sa spun... a fost o zi chiar buna la scoala desi nu prea ma asteptam la asta. Detalii, detalii.
Nu stiu de ce am inceput sa scriu numai ocazional, gen la cate vreo sarbatoare romaneasca sau nu. Poate din lipsa de idei sau de... chef.

Ei bine, azi trebuie sa fim fericite (sau cel putin sa parem), sa fim cu zambetul pe buze si sa nu lasam nimic sa ne strice aceasta zi. Da! E ziua noastra si o meritam.
Chiar daca baietii se plang ca nu au o zi a lor. De parca avem noi vreo vina ca e asa, si apoi... cred ca de ziua femeii e mult mai draguta atmosfera decat ar fi cea de ziua barbatului. Adica de ziua femeii sunt numai flori pe strada, gasesti numai felicitari dragute si alte de-astea. Daca ar fi ziua lor, barbatii/baietii ce ar face? Va spun eu. Ori nu ar da importanta acestei zile, ori s-ar duce si s-ar imbata cu prietenii. Poate ca de asta nici nu s-a facut o zi a barbatului. Nu ar fi nimic interesant sau iesit din comun care sa se intample in acea zi. Si cum astazi nu prea se mai dau flori fetelor sau alte atentii, macar de sarbatorile astea sa primim si noi ceva.
Ca e fair sau nu, asta e treaba. E oarecum in avantajul nostru, asa ca eu una nu ma supar. Cred ca nici baietii nu ar avea motiv sa se supere, ca si asa nu fac ei cine stie ce eforturi supra-omenesti de ziua femeii incat sa n-o mai poata duce, si nici nu cred ca sunt discriminati sau altceva.
Si apoi din cate se aude, cica chiar ar fi o zi a barbatului numai ca nimeni nu ii da importanta si nu o sarbatoreste. Din nou, nu e vina noastra! :)

Asa ca, fetelor, va doresc sa primiti o gramada de flori, de urari si sa aveti inimile pline de voie buna in aceasta zi! Sau in ce a mai ramas din ea. O primavara cat mai frumoasa si plina de... ce va doriti. Si... fiti cat de cuminti vreti voi. Ca intotdeauna. ;;)

Martisoare si voie buna.

Azi e 1 martie. Calendaristic vorbind, a inceput primavara. Dar cand stai si te uiti pe geam, nu ai mai vrea decat sa te infofolesti cat mai bine si sa nu mai iesi din casa. Azi a fost si este in continuare o zi de iarna foarte geroasa, dar cu toate astea am simtit din plin bucuria si voia buna adusa de micile atentii cu ata rosie si alba.
Azi a fost de asemenea si prima zi din care se poarta uniformele scolii noastre in mod oficial. Uniformele sunt dragute si stau bine pe noi si ma bucur ca nici nu o sa mai pierd asa mult timp dimineata sa ma gandesc cu ce sa ma imbrac.
Azi am primit si am daruit martisoare care mai de care mai frumoase, am strans in brate si am pupat o gramada de persoane si chiar m-am simtit in largul meu. Imi place cand ii vad pe toti bine dispusi si gata de o imbratisare. A nins cu fulgi mari toata ziua si e o zapada de nu iti vine sa crezi. Daca nu te-ai uita in calendar, te-ai putea gandi ca vine Craciunul, sau ca ti-ai dori sa ai un Craciun cu atata zapada.
Imi doresc sa fi fost mai multe sarbatori de astea, care sa ne mai faca sa uitam de probleme si sa ne bucuram o clipa de compania celor din jur si de niste mici atentii.

O primavara cat mai frumoasa, bani multi si fericire va doresc! :)