Scena & recuzita.

Esti plecat iarasi... mereu esti plecat. Da... 24 de ore din 24. 7 zile din 7. Si ce... parca ar avea vreun sens tot ce faci. Nu lasi nimic in urma. Parca imensa scena pe care obisnuiesti sa iti joci rolul se mareste in fiecare zi. Dar parca ai uitat sa mai cobori de pe ea. Si tot ce lasi in urma e praf. E praful in care traiesti. Dar stiu ca daca e mizerie in exterior, e mizerie si in interior. Si mereu va fi asa. Cel putin in legatura cu tine.
Oamenii nu se schimba. Si chiar de se schimba, stii si tu cum e.. Nu toti cartofii ajung StarChips.
Devii un actor tot mai bun pe zi ce trece si parca viata ta se transforma incet-incet intr-o piesa de mare succes si amploare.
Vom invata sa numaram pana la 10, sa tragem aer in piept si sa mergem mai departe. Dar nu stim niciodata cat de departe. Te vei intoarce si vei avea din nou zambetul acela inocent pe buze, care parca se stinge cand incep sa-i descopar falsitatea. Dar numai tu stii s-o faci in felul acela si numai tie iti iese asa de bine. Poate imi vei fi recunoscator intr-o zi pentru tot ce esti acum si poate ne vom chinui din nou sa zburam impreuna peste oceanul asta de probleme. Vom fi asa cum iti doreai, asa cum visai in fiecare noapte si asa cum eu eram sigura ca nu vom fi niciodata. Doar tu stiai de fapt ce ascunzi in mintea aia bolnava. Iar eu eram doar un pion in tot planul tau ce urma sa capete viata si culoare sub ochii mei. Si ti-ai jucat rolul mult prea bine ca sa nu-mi dau seama ca totul e real.
Dar tot vei fi al meu intr-o buna zi. Si tot ce ai acum va fi al meu. Voi deveni actrita principala din piesa vietii tale. Atat de curand incat nici nu iti dai seama. Se inverseaza rolurile. Si cine va interpreta mai bine povestea asta decat singura persoana care te cunoaste cu adevarat?