Dintr-o data spiritul responsabilitatii rasare in capul meu.... Adevarul e ca intotdeauna m-am considerat oarecum responsabila pentru ceea ce fac si pentru ceea ce sunt. Dar la varsta mea cred ca e normal sa incep sa-mi pun intrebari despre viitor si despre toate incertitudinile ce il formeaza.
Imi e greu sa gasesc raspunsuri cu privire la ce ar trebui sa fiu sau ce as vrea sa fac pe viitor. Nu imi place gandul asta ca e posibil sa mor si maine si ca traiesc intr-o totala incertitudine. Dar sa zicem ca voi trai atata timp cat sa imi duc la capat idealurile. Care ar fi acelea?
Stiu ca acum e universal valabil sa ne gandim ca in 10 ani vom fi la casa noastra, cu verighete si copii. Dar poate nu toti vom trai in aceasta rutina vesnica. Recunosc totusi ca si eu sunt la fel, si eu am idealuri de acest gen. Si nu neaparat pentru ca simt ca daca nu fac copii traiesc degeaba. Ci pentru ca eu sunt familista, sunt dependenta de afectiunea si atentia celorlalti si nu as putea trai singura sau uitata intr-un colt al mintii mele. Mie imi place ideea de familie, imi place ideea de iubire reciproca si de responsabilitate. Si totusi ma gandesc ca sunt unii oameni care isi gasesc fericirea in munca, in cariera si in succes profesional decat intr-o familie. Si asta nu mi se pare deloc gresit. Poate ca unii nu vor sa se casatoreasca, ci sa traiasca in concubinaj tot resul vietii. "Sunt doar niste hartii si inele care fac diferenta", ar spune ei. Ei bine, e cat se poate de adevarat. Doar ca ideea asta nu e prea bine privita de cei care urmeaza exact acelasi curs al vietii din generatie in generatie. Am putea spune ca in lumea asta ar trebui sa fii deschis la orice posibilitate si sa nu fii indoctrinat. Dar eh, nu tin nici cu unii, nici cu altii. Eu cred ca in viata trebuie sa faci ce simti si ce te face fericit. Ca pana la urma nici un om nu e la fel cu altul.
O alta chestie interesanta ce porneste de aici ar fi si revolta asta asupra lesbianismului si a homosexualitatii. Ce e asa de gresit in asta? Sunt oameni care sunt atrasi sexual de animale sau de cadavre. Asta ar putea fi o problema. Dar in rest? Toti suntem oameni si avem aceleasi drepturi. Cica noi suntem liberi si traim in democratie dar daca facem ce ne place si traim asa cum vrem, ceilalti trebuie sa comenteze sau trebuim pedepsiti. Asa cum am auzit diferite opinii nefondate, cum ar fi "cuplurile de homosexuali nu ar trebui sa aibe dreptul sa infieze copii pentru ca le pot influenta orientarile". Sa inteleg ca daca un om este homosexual, inseamna ca si parintii lui sunt la fel sau sunt deschisi la aceasta alternativa? Nu! E adevarat ca traind intr-o astfel de familie un copil in viitor ar putea lua in calcul si aceasta alternativa dar sa fim seriosi! Nu e nimeni obligat sa devina ceea ce sunt parintii lui. Asta e o greseala la fel de mare ca si cea pe care o fac o gramada de parinti, si anume "te duci la liceul ala pentru ca asa zic eu", "ai sa-mi calci pe urme pentru ca o sa ai bani si o sa fii bine privit" etc. Eu sunt de parere ca totul depinde de oameni si de felul lor de a fi. Ideea principala e ca un copil trebuie sa aibe de toate intr-o familie dar poate fi chiar si un singur om care sa-l poata face fericit daca stie cum si ce implica asta.
Sunt multe de spus, e un subiect foarte vast si aici fiecare are opinia lui. Ce vreau sa zic e ca ne-am obisnuit sa transmitem rutina vietii noastre de la o generatie la alta si prin urmare ne limitam. Punctul culminant al vietii noastre poate fi exact acolo unde nu il cautam. Nu ar trebui ca familiile sa ne influenteze personalitatea si stilul de viata. Fiecare e liber sa faca ce vrea, iar daca facem ceva gresit, suportam consecintele. Dar sa fie cu adevarat ceva gresit! Si nu doar un lucru care nu e "normal" doar pentru ca sunt putini cei care fac la fel, prin urmare fiind considerat gresit.
marți, 6 noiembrie 2012
vineri, 6 aprilie 2012
Celei mai de pret.
Am atatea de spus... nici nu stii. Mi-ai dat o sarcina dificila. Si totusi mi-am luat inima in dinti s-o duc la indeplinire. Vrei sa-ti fac o caracterizare. Sper ca e pentru ca vrei sa stii totul si din perspectiva mea si pentru a gasi raspunsuri in problemele pe care ti le ridici singura, si nu din alte motive. Sper sa se ridice la asteptarile tale si sa inveti ceva din asta, si din toate.
Incet incet ai ajuns sa imi spui destul de multe despre tine, si sincer ma simt ca si cum as fi dezgropat o comoara. De cand te-am cunoscut am vrut sa aflu tot mai multe si nu ca sa ma bag in viata ta, ci ca sa te cunosc mai bine. Insa stiu ca nu te deschizi prea des si nu in fata oricui, si tocmai de asta ma simt bine. Intotdeauna mi-au placut oamenii misteriosi si greu de inteles. Ma motiveaza intr-un fel sa imi deschid mintea si sufletul suficient de tare incat sa-i pot intelege.
Te admir foarte mult pentru multe lucruri, dar in acelasi timp ma gandesc la tine ca la o enigma, pentru ca nu am cunoscut pe nimeni ca tine si imi place asta. Te admir pentru ca esti altfel. Esti ca o pana in voia vantului, ca o fetita fara aparare si totusi prin tine se vede cel mai clar ca aparentele inseala. In fiecare zi incerc sa te descopar din ce in ce mai mult. Sa aflu ce iti place, ce faci si cum faci. Uneori poate ca iti pun prea multe intrebari dar eu simt ca oricate as pune, tot nu ar fi de ajuns.
Esti foarte buna la suflet, si iti place sa razi si din cele mai marunte lucruri lipsite de sens pentru multi. Esti ca o carte care trebuie citita printre randuri. Esti imprastiata, absenta din propria viata. Lasi totul sa treaca pe langa tine si te intrebi mereu de ce nu esti fericita. Nu intelegi ce e dragostea si ce ai putea face sa o simti. Uneori am impresia ca si cele mai neinsemnate lucruri sunt adevarate mistere pentru tine.
Esti foarte frumoasa si toata lumea te admira pentru asta. Poate ca asta e problema. Multi te admira pentru cum arati, si nu pentru ceea ce esti. Pentru ca numai unele persoane te pot admira cu adevarat. Acele persoane care te cunosc, carora nu le pasa defel cum arati (cu ce esti imbracata, ce freza ai, etc). Tu ai in jurul tau aceste persoane, numai ca tot ce faci e sa le ignori si sa le dai foarte mare importanta celor care nu ar da doi bani pe tine.
Nu stii sa te conduci, ii lasi pe altii sa te conduca. Esti naiva si usor de manipulat, esti exact genul de prada pe care toti o asteapta. Nu ai incredere in tine si nu te consideri valoroasa. Dar daca ai muri maine, zeci, poate chiar sute de persoane ar plange. Iti place sa dai impresia ca esti tipica "fetita cuminte", si nu stiu daca o faci voluntar sau nu. Unele persoane sunt in viata ta special ca sa te calce in picioare. Viata te testeaza cu ele. Si pana acum cred ca ai cam picat testele.
Ai avut o viata nu prea usoara pana acum, si stiu ca asta e unul dintre cei mai importanti factori raspunzatori pentru cine esti acum. Si asta poate pentru ca nici nu esti suficient de puternica. Iti e frica sa nu suferi, sa nu iti franga cineva inima. Dar asta e parte din viata si daca nu ai inima franta de cateva ori, nu vei simti fericirea atunci cand va veni. Pentru ca nu vei sti sa faci diferenta. Traiesti parca intr-un gol, intr-o groapa din care nu poti iesi si in care tu singura te-ai bagat. Nu lasi pe nimeni sa te scoata de acolo, dar le ceri sa te ajute. Ai asteptari prea mari de la unii oameni, si bineinteles ca sfarsesti dezamagita. Ai multe tampenii in cap, iti place sa fii independenta. Dar te tii singura in lanturi. Vrei sa fii fericita si libera, dar sa fii singura. Insa eu sunt de parere ca singuratatea nu e deloc fericita, chiar si pentru oamenii ca tine. Stii sa faci multe lucruri, poate prea multe. Si esti genul de persoana satisfacuta doar pe plan profesional. Casatorita cu munca sa.
Viata ta nu e tipica, si nici nu cred ca va ajunge sa fie vreodata. Mi-ar placea sa te vad intr-o zi la casa ta, cu un sot pe masura si copii. Dar cred ca asta ar fi prea banal pentru tine. Ti-ai pierde din farmec. Tu nu te gandesti la viitor, dar nici la prezent. Am impresia ca nu iti pasa decat sa faci ce ai de facut cat mai bine, si cam atat. Prea putine lucruri iti capteaza atentia, si ii lasi pe ceilalti sa decida ce sa faci. Eu as fi in stare sa merg la film de una singura, sa ma plimb de nebuna, sa ma duc intr-un loc plin de oameni noi fara sa ma simt aiurea. Dar tu nu. Daca vrei sa mergi intr-un loc si vine acolo o persoana care nu iti place, nu te mai duci. Multe oportunitati le ratezi pentru ceilalti. Iti ratezi viata pentru ceilalti. Iar ei nici nu isi dau seama. Lor nici nu le pasa. Dar iti pasa tie pentru toata lumea.
O singura viata ai, si crezi ca vrei sa gasesti fericirea, dar nu o cauti. Nu faci mai nimic ca sa te schimbi, si traiesti cu impresia ca nu e nimic de facut pentru tine. Uneori imi dai si mie impresia ca esti "fara speranta". Nu esti niciodata optimista, si tot timpul traiesti cu impresia ca ceilalti au ceva cu tine. Eu ti-am mai spus unele lucruri, si in unele privinte esti mai bine decat atunci cand te-am cunoscut.
As vrea sa cred ca esti prietena mea cea mai buna si ca eu sunt singura care te intelege si te cunoaste cu adevarat. Dar asta nu stiu daca e sau daca va fi vreodata asa. Sunt si confuza de multe ori, pentru ca imi spui ceva si ma asiguri ca doar eu stiu, iar apoi aflu ca mai stie si altcineva care aparent nu inseamna mai nimic pentru tine. Asa ca uneori ma gandesc daca chiar sunt lucruri pe care nu le spui nimanui, sau asa vrei sa para? Poate chiar te deschizi in fata unor persoane, poate chiar ai niste raspunsuri si poate ca doar iti joci rolul. Vrei ca eu sa te ajut, dar nici nu stii cu ce.
Esti profitoare de multe ori, iti place sa tragi foloase de pe urma celor care tin la tine, dar la care tu tii prea putin. Sunt multi care au facut multe lucruri pentru tine, dar tu ramai ca o stana de piatra in fata lor, pierzandu-ti cuvintele. Parca nu vrei sa se intample asta, nu vrei ca cineva sa faca toate astea pentru tine pentru ca e posibil sa se astepte la acelasi lucru de la tine. Si tu stii ca nu il vei face.
Nu poti sa fii fericita fiind pe cont propriu, asa cum nici nu esti. Dar nici nu ii lasi pe ceilalti sa te faca fericita. Orice ar presupune asta. Nici nu te cunosti prea bine, nu stii multe raspunsuri care te-ar putea aduce pe linia de plutire. Si le cauti la ceilalti. In unele privinte nici nu stiu ce sfaturi sa-ti mai dau, pentru ca nici nu stiu daca le pui in aplicare sau nu. Si nici nu stiu daca le consideri utile. Te-am auzit spunand despre altii ca ti-au dat sfaturi bune, si mi-ar place sa cred ca asa spui si celorlalti despre mine. Poate ca nu esti genul de om pe care sa-l faca fericit iubirea, ci mancarea, filmele si lenevitul. E si asta o forma de fericire, n-am ce zice. Si eu o simt mai mereu. Dar ideea e ca tu nu te multumesti cu atat, prin urmare vrei ceva mai mult. Dar nu stiu ce e acel ceva.
Tot ma gandesc ca Dumnezeu o sa aranjeze ceva si pentru tine, si intr-o zi o sa ai tot ce-ti doresti si o sa fii fericita. Dar tu nu obisnuiesti sa crezi asta. Vreau sa stii ca acolo, in tine, e o comoara. O comoara uriasa ce asteapta sa fie descoperita. Sper ca intr-o zi sa-mi multumesti pentru ce fac pentru tine, asa cum mi-ar placea sa stiu ca faci si cu ceilalti. Si atata timp cat voi fi prin preajma ta, voi face tot posibilul sa te ajut cumva. Pentru ca tu esti prietena mea.
Incet incet ai ajuns sa imi spui destul de multe despre tine, si sincer ma simt ca si cum as fi dezgropat o comoara. De cand te-am cunoscut am vrut sa aflu tot mai multe si nu ca sa ma bag in viata ta, ci ca sa te cunosc mai bine. Insa stiu ca nu te deschizi prea des si nu in fata oricui, si tocmai de asta ma simt bine. Intotdeauna mi-au placut oamenii misteriosi si greu de inteles. Ma motiveaza intr-un fel sa imi deschid mintea si sufletul suficient de tare incat sa-i pot intelege.
Te admir foarte mult pentru multe lucruri, dar in acelasi timp ma gandesc la tine ca la o enigma, pentru ca nu am cunoscut pe nimeni ca tine si imi place asta. Te admir pentru ca esti altfel. Esti ca o pana in voia vantului, ca o fetita fara aparare si totusi prin tine se vede cel mai clar ca aparentele inseala. In fiecare zi incerc sa te descopar din ce in ce mai mult. Sa aflu ce iti place, ce faci si cum faci. Uneori poate ca iti pun prea multe intrebari dar eu simt ca oricate as pune, tot nu ar fi de ajuns.
Esti foarte buna la suflet, si iti place sa razi si din cele mai marunte lucruri lipsite de sens pentru multi. Esti ca o carte care trebuie citita printre randuri. Esti imprastiata, absenta din propria viata. Lasi totul sa treaca pe langa tine si te intrebi mereu de ce nu esti fericita. Nu intelegi ce e dragostea si ce ai putea face sa o simti. Uneori am impresia ca si cele mai neinsemnate lucruri sunt adevarate mistere pentru tine.
Esti foarte frumoasa si toata lumea te admira pentru asta. Poate ca asta e problema. Multi te admira pentru cum arati, si nu pentru ceea ce esti. Pentru ca numai unele persoane te pot admira cu adevarat. Acele persoane care te cunosc, carora nu le pasa defel cum arati (cu ce esti imbracata, ce freza ai, etc). Tu ai in jurul tau aceste persoane, numai ca tot ce faci e sa le ignori si sa le dai foarte mare importanta celor care nu ar da doi bani pe tine.
Nu stii sa te conduci, ii lasi pe altii sa te conduca. Esti naiva si usor de manipulat, esti exact genul de prada pe care toti o asteapta. Nu ai incredere in tine si nu te consideri valoroasa. Dar daca ai muri maine, zeci, poate chiar sute de persoane ar plange. Iti place sa dai impresia ca esti tipica "fetita cuminte", si nu stiu daca o faci voluntar sau nu. Unele persoane sunt in viata ta special ca sa te calce in picioare. Viata te testeaza cu ele. Si pana acum cred ca ai cam picat testele.
Ai avut o viata nu prea usoara pana acum, si stiu ca asta e unul dintre cei mai importanti factori raspunzatori pentru cine esti acum. Si asta poate pentru ca nici nu esti suficient de puternica. Iti e frica sa nu suferi, sa nu iti franga cineva inima. Dar asta e parte din viata si daca nu ai inima franta de cateva ori, nu vei simti fericirea atunci cand va veni. Pentru ca nu vei sti sa faci diferenta. Traiesti parca intr-un gol, intr-o groapa din care nu poti iesi si in care tu singura te-ai bagat. Nu lasi pe nimeni sa te scoata de acolo, dar le ceri sa te ajute. Ai asteptari prea mari de la unii oameni, si bineinteles ca sfarsesti dezamagita. Ai multe tampenii in cap, iti place sa fii independenta. Dar te tii singura in lanturi. Vrei sa fii fericita si libera, dar sa fii singura. Insa eu sunt de parere ca singuratatea nu e deloc fericita, chiar si pentru oamenii ca tine. Stii sa faci multe lucruri, poate prea multe. Si esti genul de persoana satisfacuta doar pe plan profesional. Casatorita cu munca sa.
Viata ta nu e tipica, si nici nu cred ca va ajunge sa fie vreodata. Mi-ar placea sa te vad intr-o zi la casa ta, cu un sot pe masura si copii. Dar cred ca asta ar fi prea banal pentru tine. Ti-ai pierde din farmec. Tu nu te gandesti la viitor, dar nici la prezent. Am impresia ca nu iti pasa decat sa faci ce ai de facut cat mai bine, si cam atat. Prea putine lucruri iti capteaza atentia, si ii lasi pe ceilalti sa decida ce sa faci. Eu as fi in stare sa merg la film de una singura, sa ma plimb de nebuna, sa ma duc intr-un loc plin de oameni noi fara sa ma simt aiurea. Dar tu nu. Daca vrei sa mergi intr-un loc si vine acolo o persoana care nu iti place, nu te mai duci. Multe oportunitati le ratezi pentru ceilalti. Iti ratezi viata pentru ceilalti. Iar ei nici nu isi dau seama. Lor nici nu le pasa. Dar iti pasa tie pentru toata lumea.
O singura viata ai, si crezi ca vrei sa gasesti fericirea, dar nu o cauti. Nu faci mai nimic ca sa te schimbi, si traiesti cu impresia ca nu e nimic de facut pentru tine. Uneori imi dai si mie impresia ca esti "fara speranta". Nu esti niciodata optimista, si tot timpul traiesti cu impresia ca ceilalti au ceva cu tine. Eu ti-am mai spus unele lucruri, si in unele privinte esti mai bine decat atunci cand te-am cunoscut.
As vrea sa cred ca esti prietena mea cea mai buna si ca eu sunt singura care te intelege si te cunoaste cu adevarat. Dar asta nu stiu daca e sau daca va fi vreodata asa. Sunt si confuza de multe ori, pentru ca imi spui ceva si ma asiguri ca doar eu stiu, iar apoi aflu ca mai stie si altcineva care aparent nu inseamna mai nimic pentru tine. Asa ca uneori ma gandesc daca chiar sunt lucruri pe care nu le spui nimanui, sau asa vrei sa para? Poate chiar te deschizi in fata unor persoane, poate chiar ai niste raspunsuri si poate ca doar iti joci rolul. Vrei ca eu sa te ajut, dar nici nu stii cu ce.
Esti profitoare de multe ori, iti place sa tragi foloase de pe urma celor care tin la tine, dar la care tu tii prea putin. Sunt multi care au facut multe lucruri pentru tine, dar tu ramai ca o stana de piatra in fata lor, pierzandu-ti cuvintele. Parca nu vrei sa se intample asta, nu vrei ca cineva sa faca toate astea pentru tine pentru ca e posibil sa se astepte la acelasi lucru de la tine. Si tu stii ca nu il vei face.
Nu poti sa fii fericita fiind pe cont propriu, asa cum nici nu esti. Dar nici nu ii lasi pe ceilalti sa te faca fericita. Orice ar presupune asta. Nici nu te cunosti prea bine, nu stii multe raspunsuri care te-ar putea aduce pe linia de plutire. Si le cauti la ceilalti. In unele privinte nici nu stiu ce sfaturi sa-ti mai dau, pentru ca nici nu stiu daca le pui in aplicare sau nu. Si nici nu stiu daca le consideri utile. Te-am auzit spunand despre altii ca ti-au dat sfaturi bune, si mi-ar place sa cred ca asa spui si celorlalti despre mine. Poate ca nu esti genul de om pe care sa-l faca fericit iubirea, ci mancarea, filmele si lenevitul. E si asta o forma de fericire, n-am ce zice. Si eu o simt mai mereu. Dar ideea e ca tu nu te multumesti cu atat, prin urmare vrei ceva mai mult. Dar nu stiu ce e acel ceva.
Tot ma gandesc ca Dumnezeu o sa aranjeze ceva si pentru tine, si intr-o zi o sa ai tot ce-ti doresti si o sa fii fericita. Dar tu nu obisnuiesti sa crezi asta. Vreau sa stii ca acolo, in tine, e o comoara. O comoara uriasa ce asteapta sa fie descoperita. Sper ca intr-o zi sa-mi multumesti pentru ce fac pentru tine, asa cum mi-ar placea sa stiu ca faci si cu ceilalti. Si atata timp cat voi fi prin preajma ta, voi face tot posibilul sa te ajut cumva. Pentru ca tu esti prietena mea.
vineri, 13 ianuarie 2012
Frumusete...
Cu totii stim ca frumusetea este ori interioara, ori exterioara, ori amandoua. Si e oarecum un lucru abstract pentru ca este perceputa de fiecare individ in parte in alt fel.
Frumusetea poate fi un blestem, sau poate fi un dar. Depinde cum vezi lucrurile. Si aici iar ne intoarcem la interpretari. Cred ca imi place mai mult sa ma gandesc la frumusete ca la un blestem. Si nu pentru ca asta cred ca este, ci pentru ca imi place sa explorez ideea asta.
Toata lumea vrea sa fie frumos sau vazut ca fiind frumos. Pentru ce? De ce? Pentru ca frumusetea, exterioara cel putin, iti poate deschide multe cai si te poate pune deasupra multor genii native. Dar daca ne gandim pe alta parte? Daca frumusetea poate fi vazuta ca fiind un blestem, care ar fi motivul? Am avut ocazia sa vad cazuri de femei foarte frumoase care au dorit sa faca o schimbare, si nu una din categoria maririlor de sani, ci o schimbare care sa le aduca o viata cat de cat "normala". Adica oamenii frumosi nu sunt normali? Nu. Adica atunci cand esti frumos, avand in vedere lumea in care traim, este apreciat in mare parte pentru calitatile fizice si nu si pentru cele morale, iar unor oameni nu prea le convine asta. Ei prefera sa fie considerati niste oameni inteligenti, pe buna dreptate sau nu, dar sa nu fie judecati numai dupa aspectul fizic. La femei e si mai complicat de atat. Atunci cand mergi pe strada, atragi privirile barbatilor intr-un mod pozitiv doar daca esti vreo "bomba-sexy". Multe dintre fete si femei s-au saturat sa fie vazute doar ca niste obiecte sexuale. Pentru ca in primul rand atunci cand vezi sau intalnesti o persoana, te uiti la aspect. Atunci cand iti alegi un prieten, te uiti la cum arata. Nu poti sa iesi pe strada cu "oricine", si atunci trebuie sa-ti iei masuri de precautie; pentru ca nu cumva sa te vada cineva "smecher" din grupul tau de "smecheri" si sa zica "vai Doamne cu ce oameni iese X pe strada". E o chestie de reputatie si orgoliu. Intr-un grup de baieti cel mai "smecher" e cel care s-a intalnit cu cele mai multe "bombe-sexy" si nu cu cele mai inteligente si eminente fete. Dar asta e o problema generala si se cam aplica la toata lumea.
Unele fete, in schimb, ar face orice sa fie considerate "bombe-sexy", si isi concentreaza probabil toata viata in jurul acestui aspect. In loc sa se gandeasca cum o sa evolueze si la adevaratele probleme existentiale, se gandesc la ce pozitii sa mai foloseasca in pozele "sexy" pe care le fac pentru a se expune cat mai mult pe internet, se preocupa sa-si cumpere tot felul de haine provocatoare pentru ca baietii sa le "remarce", cauta noi moduri de a se machia cat mai strident, etc.
Multe fete cred ca daca nu se machiaza strident in fiecare zi si daca nu isi acopera fiecare centimetru de piele de pe fata sau gat cu fond de ten sau altceva, vor arata neingrijit, "naspa" sau neatragatoare. Dar tin sa spun ca e o foarte mare diferenta intre nemachiat si neingrijit. O fata poate arata foarte ingrijit si fara strop de machiaj. Isi poate expune naturaletea si frumusetea intr-un alt mod mult mai sanatos decat in a-si expune toate partile corpului posibile cat mai mult, pentru a se face remarcate printre indivizi de aceeasi teapa. O fata poate arata ingrijit si fara tocuri sau haine provocatoare. Poate arata frumos si chiar perfect intr-o tinuta normala, cu putin machiaj sau deloc, fara tocuri si fara tone de fixativ in par. De asemenea, poti fi sexy si/sau atragatoare, si fara sa te expui cu totul. Poti purta o rochie/bluza/tricou care sa stea bine pe tine, si prin "bine" nu ma refer la a-ti scoate sanii sau colaceii in evidenta. Poti arata foarte bine si atunci cand esti macar putin decenta.
Eu una nu as dori sa am langa mine un baiat care sa imi spuna cat sunt de "sexy" atunci cand am decolteu sau atunci cand port tocuri si ma machiez, ci as vrea sa-mi spuna cat sunt de frumoasa chiar si fara toate acestea. Pentru ca atunci cand port tocuri & comp. ma "straduiesc" sa fiu sexy, dar cel mai frumos sentiment e atunci cand ti se spune ca esti atunci cand nu te straduiesti deloc. Si nu mi se pare un lucru misto sa iti vada toata lumea sanii si fundul pe internet, ci mi se pare misto ca acest lucru sa il acorzi ca fiind un privilegiu persoanei iubite. Si crede-ma, nu vei "decadea" in societate. Asa ca eu una cred ca frumusetea poate fi un dar daca stii sa-l "folosesti".
Dar dupa parerea voastra, fetelor/doamnelor, ce spuneti: frumusetea e un dar sau un blestem? :)
Frumusetea poate fi un blestem, sau poate fi un dar. Depinde cum vezi lucrurile. Si aici iar ne intoarcem la interpretari. Cred ca imi place mai mult sa ma gandesc la frumusete ca la un blestem. Si nu pentru ca asta cred ca este, ci pentru ca imi place sa explorez ideea asta.
Toata lumea vrea sa fie frumos sau vazut ca fiind frumos. Pentru ce? De ce? Pentru ca frumusetea, exterioara cel putin, iti poate deschide multe cai si te poate pune deasupra multor genii native. Dar daca ne gandim pe alta parte? Daca frumusetea poate fi vazuta ca fiind un blestem, care ar fi motivul? Am avut ocazia sa vad cazuri de femei foarte frumoase care au dorit sa faca o schimbare, si nu una din categoria maririlor de sani, ci o schimbare care sa le aduca o viata cat de cat "normala". Adica oamenii frumosi nu sunt normali? Nu. Adica atunci cand esti frumos, avand in vedere lumea in care traim, este apreciat in mare parte pentru calitatile fizice si nu si pentru cele morale, iar unor oameni nu prea le convine asta. Ei prefera sa fie considerati niste oameni inteligenti, pe buna dreptate sau nu, dar sa nu fie judecati numai dupa aspectul fizic. La femei e si mai complicat de atat. Atunci cand mergi pe strada, atragi privirile barbatilor intr-un mod pozitiv doar daca esti vreo "bomba-sexy". Multe dintre fete si femei s-au saturat sa fie vazute doar ca niste obiecte sexuale. Pentru ca in primul rand atunci cand vezi sau intalnesti o persoana, te uiti la aspect. Atunci cand iti alegi un prieten, te uiti la cum arata. Nu poti sa iesi pe strada cu "oricine", si atunci trebuie sa-ti iei masuri de precautie; pentru ca nu cumva sa te vada cineva "smecher" din grupul tau de "smecheri" si sa zica "vai Doamne cu ce oameni iese X pe strada". E o chestie de reputatie si orgoliu. Intr-un grup de baieti cel mai "smecher" e cel care s-a intalnit cu cele mai multe "bombe-sexy" si nu cu cele mai inteligente si eminente fete. Dar asta e o problema generala si se cam aplica la toata lumea.
Unele fete, in schimb, ar face orice sa fie considerate "bombe-sexy", si isi concentreaza probabil toata viata in jurul acestui aspect. In loc sa se gandeasca cum o sa evolueze si la adevaratele probleme existentiale, se gandesc la ce pozitii sa mai foloseasca in pozele "sexy" pe care le fac pentru a se expune cat mai mult pe internet, se preocupa sa-si cumpere tot felul de haine provocatoare pentru ca baietii sa le "remarce", cauta noi moduri de a se machia cat mai strident, etc.
Multe fete cred ca daca nu se machiaza strident in fiecare zi si daca nu isi acopera fiecare centimetru de piele de pe fata sau gat cu fond de ten sau altceva, vor arata neingrijit, "naspa" sau neatragatoare. Dar tin sa spun ca e o foarte mare diferenta intre nemachiat si neingrijit. O fata poate arata foarte ingrijit si fara strop de machiaj. Isi poate expune naturaletea si frumusetea intr-un alt mod mult mai sanatos decat in a-si expune toate partile corpului posibile cat mai mult, pentru a se face remarcate printre indivizi de aceeasi teapa. O fata poate arata ingrijit si fara tocuri sau haine provocatoare. Poate arata frumos si chiar perfect intr-o tinuta normala, cu putin machiaj sau deloc, fara tocuri si fara tone de fixativ in par. De asemenea, poti fi sexy si/sau atragatoare, si fara sa te expui cu totul. Poti purta o rochie/bluza/tricou care sa stea bine pe tine, si prin "bine" nu ma refer la a-ti scoate sanii sau colaceii in evidenta. Poti arata foarte bine si atunci cand esti macar putin decenta.
Eu una nu as dori sa am langa mine un baiat care sa imi spuna cat sunt de "sexy" atunci cand am decolteu sau atunci cand port tocuri si ma machiez, ci as vrea sa-mi spuna cat sunt de frumoasa chiar si fara toate acestea. Pentru ca atunci cand port tocuri & comp. ma "straduiesc" sa fiu sexy, dar cel mai frumos sentiment e atunci cand ti se spune ca esti atunci cand nu te straduiesti deloc. Si nu mi se pare un lucru misto sa iti vada toata lumea sanii si fundul pe internet, ci mi se pare misto ca acest lucru sa il acorzi ca fiind un privilegiu persoanei iubite. Si crede-ma, nu vei "decadea" in societate. Asa ca eu una cred ca frumusetea poate fi un dar daca stii sa-l "folosesti".
Dar dupa parerea voastra, fetelor/doamnelor, ce spuneti: frumusetea e un dar sau un blestem? :)
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)