Plimbare prin Dubai: Partea a II-a

După experiența de la Burj Khalifa, am continuat cu Dubai Aquarium and Underwater Zoo, aflat în același complex, Dubai Mall. Acvariul este unul dintre cele mai mari din lume, cu un volum de 10 milioane de litri de apă, 51 de metri lungime, 20 de metri lățime și 11 metri înălțime. Acesta găzduiește peste 140 de specii de viețuitoare, printre care 300 de rechini și cea mai mare colecție de rechini-tigru din lume. Acvariul include un tunel de 48 de metri la bază prin care poți vedea rechinii și celelalte specii de pești înnotând deasupra ta, la câțiva centimetri distanță.
O bună parte din acvariu se poate observa chiar din interiorul mallului, dar dacă vizitezi complexul, sunt multe activități pe care le poți face dacă ești pasionat; de exemplu, poți intra într-o cușcă în interiorul acvariului pentru a explora totul mai îndeaproape, poți chiar să intri în acvariu și să înnoți cu rechinii fără să fii în cușcă, se poate vedea de asemenea și cum se hranesc peștii, sau poți să te plimbi cu barca pe deasupra acvariului. Noi am ales să o facem pe ultima, așa că ne-am echipat cu veste de salvare și ne-am urcat în barcă. Fundul bărcii era din sticlă așa că puteam vedea toți peștii înnotând sub picioarele noastre, o senzație superbă. Traseul a durat în jur de 15 minute, timp în care ne-am relaxat, am admirat priveliștea și am ascultat curiozitățile pe care ni le spunea ghidul.
Am intrat de asemenea în tunel, unde am putut observa peștii de aproape și unde ne-am simțit ca și cum am fi fost în interiorul oceanului.

Următoarea zi am început-o cu o plimbare la Zoo. Amplasată într-o zonă frumoasă apropiată de Burj Al Arab, ne-a făcut cu ochiul, mai ales că intrarea costa doar 2 aed, adica 2 lei. Am intrat și în curând am și înțeles de ce era așa ieftin. Nu erau prea multe animale, iar cele pe care reușeai să le vezi prin câteva straturi de garduri din sârmă, dormeau pe jos răpuse de căldură sau erau înghesuite într-un loc cu umbră. Ce-i drept la fiecare grup de animale erau montate ventilatoare și stropitori, pentru că săracele animale trebuiau să stea afară, nefiind nimic acoperit. Ventilatoare care oricum nu prea făceau față la căldura amiezii. Am văzut chiar un grup de păsări care stătea numai în fața ventilatorului, și erau cu zecile. Se vedea că nu se mai amenajase nimic de mult, și am rămas foarte dezamăgiți de priveliștea tristă și neîngrijită. În schimb mai apoi am înțeles de ce nu mai investeau în locul acela. Din câte mi s-a spus, urmează să dea în deschidere un nou Safari, în jurul anului viitor, care va fi o grădină zoologică imensă. Un motiv în plus să ne întoarcem în curând!

Următorul obiectiv de pe listă a fost desigur Burj Al Arab. Deși nu aveam de gând să intrăm înăuntru (pentru că puteai merge doar să bei un ceai și nu să faci turul hotelului, lucru care oricum costa mult), am mers să îl vedem de aproape și să vedem și cum e plaja în acea zonă. Așa că am plecat de după amiază direct la plajă, am făcut poze cu vedere la hotel, și am așteptat până seara ca să îl vedem și luminat. Plaja (probabil și pentru că nu era chiar sezon), nu era așa cum ne-am fi așteptat, în sensul că era banală, cu nisipul cam plin de scoici și fără nici o terasă (făcând comparație cu Marina Beach, plaja la care mergeam regulat). În schimb mulți salvamari, multă lume și apa foarte mică. Exact lângă hotel este o plajă privată destinată exclusiv oaspeților hotelului, apoi este un port pentru yachturi iar lângă port este plaja publică, adică ceva mai departe de hotel, dar totuși cu o priveliște frumoasă. Am stat până s-a înnoptat, și am plecat să vedem hotelul de aproape. Am avut ceva de mers pe jos pentru că a trebui să înconjurăm hotelul Jumeirah care este chiar lângă Burj Al Arab și este absolut imens, dar cu ocazia asta am mai văzut împrejurimile. Am mers până la podul care face legătura cu insula pe care este amplasat hotelul și am stat acolo și ne-am minunat de măreția lui și de jocurile de lumini proiectate pe el. Culori aprinse de roz, mov, albastru, roșu și galben îl îmbrăcau pe rând, iar alte luminițe albe apăreau din când în când creând un spectacol de seară.

O altă experiență inedită de care trebuie să vă bucurați dacă ajungeți în Dubai este plimbarea pe cămilă. Chiar pe plaja pe care am frecventat-o de lângă Jumeirah Beach Residence (sau Marina Beach), era un arab care se plimba toată ziua cu cămilele pe plajă în așteptarea clienților. Așa că într-o zi ne-am luat inima în dinți și am decis să încercăm. Prețul era de 100 de lei de persoană pentru cam 10-15 minute. Când le-am văzut în fața ochilor ni s-a făcut cam frică. Arabul urma să meargă pe o cămilă, noi pe cealaltă. Așa că s-au lăsat amândouă jos ca să ne urcăm, dar tot era atât de mare încât m-am chinuit ceva să urc. Deja tremuram din toate încheieturile. Aveam mâinile transpirate, iar când ni s-a spus să ne ținem bine pentru că se ridică am simțit un nod în gât și începusem parcă să regret. Când a început să se ridice am simțit o mare spaimă pentru că mai întâi își ridica picioarele din spate iar apoi pe cele din față. M-am simțit ca într-un carusel înalt de vreo 3 metri. Au început să meargă și deși foarte încet, simțeam cum un minut dureaza o veșnicie. Trebuia să mă țin bine pentru că ne balansam când într-o parte, când în cealaltă, și mergeam și puțin în pantă din cauza plajei. Dar acel sentiment când ești atât de sus și vezi toți oamenii de pe plajă cum se uită la tine, îți fac cu mâna și îți fac poze e incredibilă. M-am relaxat și admiram peisajul, admiram apa limpede și valurile care se spărgeau la picioarele cămilei, simțeam mult mai intens briza mării și fiecare pas al cămilei mă făcea să simt că plutesc. Nu îmi mai simțeam mâinile. Ne-am oprit la un moment dat ca să așteptam să bea apă din mare, timp în care ne-a făcut arabul și câteva poze. Atunci când am început să mă relaxez timpul a început să treacă mult mai repede și în scurt timp plimbarea s-a sfârșit. Am avut din nou puternice bătăi de inimă când s-a lăsat în jos, de data asta parcă fiind și mai intens și zdruncinător. Am reușit să coborâm și eu una nu îmi mai simțeam picioarele, tremuram toată și parcă abia mai puteam să merg, mai ales prin nisipul clocotit, dar a trebui să mă țin tare ca să luăm cămila în brațe, să ne jucăm cu ea, să o mângâiem și să mai facem o tură de poze. Apoi am fugit să ne răcorim picioarele în apă și cam asta a fost. All in all, recomand!

Partea a treia în curând! 

Plimbare prin Dubai: Partea I

Scriu această postare cu gândul de a împărtăși una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea, și totodată cu scop informativ pentru cei cărora o vacanță in Dubai deocamdată li se pare un punct de neatins. 

Dubaiul, așa cum știe toată lumea, este una dintre cele mai extravagante destinații, scăldată într-o frumusețe luxuriantă. Motiv pentru care este considerată ca fiind în topul destinațiilor scumpe. Eu totuși am îndrăznit să visez să ajung acolo, și chiar să fac tot ce-mi stă în putință ca dorința mea să devină realitate cât mai repede.  

La început evident mă gândeam că nu voi reuși într-un viitor apropiat, și că pentru asta trebuie să strâng bani o bună perioadă din viață. Dar am decis să las deoparte ce auzisem despre acest loc și să investighez singură despre ce e vorba. Am început să văd diferite oferte-pachet pe Facebook la prețuri foarte mici, dar nu voiam să depind doar de ele. Așa că am început să caut cazare oferită de localnici, la complexuri de apartamente și chiar hoteluri, ca să aleg cea mai bună variantă pentru mine si iubitul meu. În scurt timp am găsit foarte multe locuri accesibile de cazare, cam în toate zonele orașului și pentru toate buzunarele. Așa că am ales o zonă care mi s-a parut cea mai potrivită. Cam tot ceea ce caută un turist: să fie cât mai aproape de plajă, malluri și obiective turistice, dar totodată și de restaurante și supermarketuri și desigur cu o priveliște frumoasă la geam și poate și piscină. După ceva căutari am găsit un loc superb care îndeplinea toate aceste condiții, la un preț incredibil de în jur de 200 de lei pe noapte, în minunata zonă Jumeirah Lake Towers, vis-a-vis de Dubai Marina, plină de complexuri hoteliere înconjurate de un lac și parcuri pline cu palmieri. În ciuda părerilor neîncrezătoare a celor din jur întrucât părea prea frumos să fie adevărat, ne-am luat inima în dinți și am făcut în cel mai scurt timp rezervare pentru șapte nopți, și am cumpărat și biletele de avion. Fiind extrasezon pe timpul verii, cu temperaturi de peste 40 de grade, nu este considerată perioada propice pentru turiști, iar prețurile sunt scăzute cu mult. Ne gândeam că dat fiind acest lucru nu ar trebui să fie prea mulți turiști în această perioadă a anului și că vom găsi cu siguranță locuri și în avion și la cazare. În Dubai însă nu e chiar așa. Sunt turiști pe tot timpul anului, așa că în avion am avut norocul să prindem ultimele două locuri, iar la cazare de asemenea erau multe locuri ocupate.

După ce am terminat cu organizatul, ne-am gândit ce ne propunem să vizităm. Eram siguri că nu vom reuși în șase zile să vedem cam tot orașul, dar important era să vedem cele mai impunătoare destinații turistice, cum ar fi Burj Al Arab (cel mai luxos hotel din lume), Burj Khalifa (cea mai înaltă clădire din lume), Dubai Mall (cel mai mare mall din lume), Dubai Aquarium and Underwater Zoo (cel mai mare acvariu din lume), și desigur, plajele.

Ajunși acolo, a trebuit să rezistăm primului impact cu căldura, întrucât temperatura la ora 21 când am coborât din avion era de 39 de grade. Odată ajunși la cazare, un complex de apartamente în regim hotelier de 40 de etaje, am fost profund impresionați de condiții și de ospitalitatea personalului. În tot complexul erau numai marmură și candelabre, cu securitate ridicată și un personal extrem de amabil, iar apartamentul nostru era localizat la etajul 11, cu o vedere superbă și condiții de 4 stele. Proprietara apartamentului ne așteptase cu câteva sacoșe de cumpărături făcute de ea special pentru noi și cu un card pentru acces la piscina și sala de fitness ale complexului. Am fost foarte mulțumiți de ceea ce aveam în fața ochilor întrucât era mult mai frumos decât în pozele ce le văzusem.

Pentru că am ajuns seara târziu, tot ceea ce am mai putut face a fost să explorăm puțin zona și împrejurimile, pentru a localiza supermarketurile, restaurantele și locurile pe care urma să le explorăm mai în detaliu în următoarele zile. Aceasta era priveliștea seara, din spatele complexului nostru, cu lacul și clădirile vecine:

În prima zi am plecat de dimineață la plajă unde ne-a dus proprietara cu mașina personală ca să ne arate drumul și o bucățică din oraș. Cea mai bună plajă din oraș era localizată chiar lângă noi, cu cel mai fin nisip, cea mai caldă și curată apă, și cu cea mai frumoasă priveliște, aceea cu complexurile rezidențiale din zona Jumeirah Beach Residence. Am stat acolo in jur de două ore, am făcut plajă, poze, baie și am cules câteva bucăți de coral și scoici în diferite culori din apa cristalină. 

După amiază am fost și am mâncat la un restaurant iranian localizat la două minute de noi, unde am savurat o porție mare de pui rotisat cu o garnitura de orez cu șofran, plus sos, foccacia și salată la doar 50 de lei. Aici am plătit cel mai mult pe mâncare de pe toată durata călătoriei, ca să vă faceți o idee de prețuri. 

Spre seară am făcut cunoștință cu piscina, unde ne-am bucurat pentru a doua oară de soare și apă, iar apoi am fost la cel mai apropiat mall, la 15 minute de noi, Dubai Marina Mall. 

La începutul celei de-a doua zile, am început să vizităm. Și prima atracție vizitată a fost Burj Khalifa. Am avut noroc că ne-am gândit să ne uităm dinainte pe internet în legătură cu biletele, pentru că acestea trebuiau cumparate online, după ce făceai o programare pentru data și ora la care voiai să vizitezi. Așa că am cumparat biletele online cu o seară inainte, și pentru că erau în același complex (Burj Khalifa - Dubai Mall - Dubai Aquarium), am cumpărat bilete la ofertă: Burj Khalifa + Dubai Aquarium la doar 180 lei/pers. Așa că a doua zi pe la amiază eram acolo. Intrarea la Burj Khalifa se face prin Dubai Mall, deci cu ocazia asta am văzut și o mică parte din imensul mall, de un lux și o frumusețe impresionante. Când am ajuns, ni s-au dat biletele, și ni s-a facut o poză, după care am intrat în clădire și am urcat cu liftul până la cel de-al 124-lea etaj. În lift s-au stins luminile si s-au proiectat pe pereti sute de lumini colorate, urmate de un scurt filmuleț despre impunătoarea clădire. Totul a fost foarte scurt pentru că liftul a urcat până la etajul 124 într-un timp de aproximativ 60 de secunde. Odată coborâți din lift, am putut admira priveliștea impresionantă, iar unul dintre fotografii profesioniști din cadrul personalului ne-a făcut în jur de 10 poze, pe lângă cele făcute de noi. Când am intrat din nou înăuntru, ni s-au făcut alte poze in spatele unui panou verde, toate pozele putând fi mai apoi achiziționate. Apoi am urcat la etajul 125 unde am mai făcut o tură de poze, iar apoi ne-am plimbat prin magazinele de suveniruri din interiorul clădirii. A fost o experiență unică să fii la o asemenea înălțime și mai ales să vezi o asemenea priveliște chiar sub picioarele tale. 

Am așteptat să se înnopteze, și am ieșit din mall să admirăm fântânile arteziene care dansau pe muzică și pe jocuri de lumini. Se adunase multă lume și toți așteptam să înceapă spectacolul la apus. Odată început, spectacolul se relua la fiecare jumătate de oră. Așa că am stat să îl vedem de patru ori, fiecare dans pe altă melodie, complet diferit de celelalte, de o frumusețe greu de descris ce ne-a dat lacrimi în ochi și fiori pe șira spinării. 

Pentru restul povestirilor ce urmează despre celelalte obiective pe care le-am vizitat, vă invit să citiți postările următoare ce vor apărea în curând. Zi faină! :)

  

Revenirea Gâzei

Nu am mai scris de ceva timp, ceva ani de fapt, știu.. nu am mai simțit parcă aceeași motivație și aceeași stare lipsită de griji. Am cam multe de povestit, ce-i drept în anii ce au trecut multe s-au schimbat în viața mea, și în bine și în rău, iar eu cu siguranță m-am metamorfozat într-o versiune reală a unui adult ce nu credeam ca voi fi deja la vârsta asta. Nu știu dacă ăsta e locul potrivit pentru povești din viața mea, dar cu siguranță e cam singurul loc unde pot scrie despre asta.
În primul rând am învățat ce înseamnă responsabilități și ce înseamnă să trebuiască să îți rezolvi tu singur toate problemele. Ai mei au luat decizia să plece din țară când eu eram în pragul Bacalaureatului, așa că am rămas singură cu Bac-ul și cu toate problemele pe care le implică o casă mare de care trebuie să ai grijă, plus grija pe care trebuia să o am de propria persoană. Nu mai eram fetița tatei sau a mamei, nu mă mai aștepta nimeni cu o mâncare caldă acasă și alte din astea. Dar nu o spun ca să mă plâng, consider că am primit ce mi-am dorit de mică, și anume să îmi port singură de grijă și să fiu pe cât se poate de independentă. Și mi-a plăcut. Așa greu cum a fost și cum încă este, dar mereu mi-a plăcut acest sentiment de a face eu ce mă taie capul. În mare parte și pentru că mereu m-am știut responsabilă și fată de casă. Am avut ocazia să mi-o demonstrez și mie și celorlalți.
Maturizarea mea a început devreme, dar cu siguranță nu regret și nu cred că aș schimba nimic din tot ce a fost, pentru că sunt mândră de omul care am devenit. Dar ăsta a fost cel mai bun exemplu pentru mine că într-adevăr trebuie să ai grijă ce îți dorești de la viață pentru că s-ar putea să se întâmple.
Odată cu începerea facultății mi-am dat seama că viața mea s-a schimbat total. Deși am rămas acasă, acum aveam alt statut și alt stil de viață. La facultate evident nu a mai fost ca în liceu, fapt destul de trist pentru mine, dar totodată ceva ce m-a făcut să realizez cum e de fapt viața de adult (cel puțin unul în devenire), și cum sunt oamenii odată ce nu mai ești un copil. Legăturile cu oamenii și colegii nu a mai fost așa de strânsă, pretențiile în ceea ce privește comportamentul nostru ca studenți erau cu mult scăzute, și la fel și presiunea ce se punea pe noi în timpul cursurilor. A fost o perioadă frumoasă de care îmi va fi dor și de care îmi voi aminti mereu cu plăcere. Nu îmi vine să cred cum au trecut anii și cât de mult s-au schimbat toate.
Relația mea de 4 ani și jumătate s-a sfârșit brusc și definitiv, dar asta totuși nu m-a lăsat așa marcată și îndurerată cum aș fi crezut, însă m-a călit suficient pentru viață și pentru experiențele viitoare. Am ieșit din zona de confort, am renunțat la multe lucruri convenabile din viața mea odată cu acest pas uriaș și această decizie pe care am luat-o, și încet-încet mi-am dat seama care sunt lucrurile pe care mi le doresc dincolo de confortul personal.
Deși experiența asta m-a lăsat destul de rece, m-am regăsit lângă o persoană deosebită, iar acum, după ce am terminat facultatea mă simt un om mai complet, mai învățat și înțelept și îmi aștept viitorul cu altă viziune.
Mi-am dat seama și că au fost mulți oameni în trecutul meu, oameni cu care acum abia mă salut pe stradă și mi se pare destul de trist că anii ne lovesc așa pe toți și în drumul nostru fiecare își vede propriul interes. Oamenii vin și pleacă, iar după terminarea liceului cel puțin, cam toate legăturile s-au răcit, iar aici se vede cel mai bine cine ți-a fost prieten doar datorită împrejurărilor comune. Au și rămas ce-i drept câțiva, cei mai de apreciat oameni, care și după atâția ani tot sunt acolo pentru mine și eu pentru ei.
De asemenea și oamenilor care de-a lungul timpului m-au încurajat să scriu, oameni la care nu mă așteptam, care și după ani de zile de inactivitate mi-au atras atenția cu privire la blogul pe care l-am lăsat încet-încet să se prăfuiască, le mulțumesc pe această cale pentru răbdare și interes. Pentru voi sunt încă aici, iar așa cum scriam într-o postare anterioară, ce rost are să scrii un blog fără ca cineva să îl citească?