Tu.

Vrei sa pleci. Nu-i nimic. Te vei intoarce. Stii ca fara mine nu poti. Stii foarte bine.
Dar oare usa va mai fi deschisa? Nu iti pot raspunde. Dar pana la urma ce iti pasa tie acum?
Fii fericit. Distreaza-te. Asta iti doresti acum.
Eu nu mai sunt a ta. Eu sunt a nimanui.
Trec singura prin toate pentru ca nu vreau sa accept nici un ajutor.
Dar stii ce? Pleaca mai repede.
Inca nu ai plecat? Ma enervezi.
Incearca sa te vezi prin ochii mei. Te-ai speria. Si totusi te-ai iubi.
Esti un nemernic.
Tot ce urasc la tine e ca te iubesc.
Ce vrei tu ma? Sa fii fericit? Nu vei fi niciodata fara mine. Fericirea ta poarta numele meu.
Nu ti-ai dat seama de asta. Si cand iti vei da va fi prea tarziu.
Imi place ca te amagesti.
As sta secole sa ma uit la tine. Dar te privesc si nu vad nimic.

Duminica.

Si e duminica. Nu pot sa cred ca deja a trecut weekendul asta si maine o iau de la capat. E asa de... naspa sa realizezi mereu ca momentele in care te simti cel mai bine se termina cel mai repede. Si iti e asa ciuda.
Dar azi a fost o zi plictisitoare. Foarte plictisitoare. M-am trezit tarziu ca in orice zi de weekend. M-am mai invartit prin casa de aiurea. Am mai vb cu careva pe mess si...muzica.
Avand in vedere ca nu aveam cu cine sa ies pentru ca el a fost ocupat cu familia, am decis sa fac un lucru pe care mi l-am propus de mult. Am fost pe la p. . Imi era atat de dor de ea... cred ca nu mai vorbisem de o luna sau mai bine. Obisnuia sa fie cea mai buna prietena a mea. Am urcat cu emotii la etajul 10 in speranta ca o voi gasi acasa. Am avut noroc. A fost asa de bine sa o revad. Am strans-o tare in brate si i-am zambit cald. Imi venea sa o cert ca nu mi-a mai dat nici un semn atata timp dar parca mai mult vroiam sa ii ascult glasul si sa mai stam si noi ca fetele la o barfa... sau macar sa imi mai povesteasca nimicuri din viata ei de zi cu zi asa cum facea mereu si o ascultam cu atata drag. Am stat putin si nici nu am realizat cum a trecut un sfert de ora sau chiar mai putin. Apoi, mi-a sunat telefonul. Era tata. Vroia deja sa ma intorc acasa pentru ca trebuia sa plecam la bunici :-@. Cu parere de rau, i-am zis totusi ca mai stau putin si apoi va trebui sa plec. Imi era atat de ciuda.
Am plecat la bunici. Ca de obicei, am stat la masa si am facut mofturi la mancare, pentru ca eu nu mananc nimic din ce nu imi place si nah... trebuia sa fie ceva care sa nu imi placa. Dar nu e nimic. Am mancat destul. Apoi.... plictiseala. Noroc de a. ca era acasa si datorita acestui fapt, era si pc-ul prin preajma. A stat el putin si a butonat si apoi... smecherie frate. L-am "luat in primire" imediat. Desigur, ceva muzica buna pe youtube si mess. Intrase si el. Am palavragit ceva timp si apoi... a trebuit sa plece. Si din nou plictiseala. Mda. M-am decis sa scriu si eu ceva despre cum mi-am petrecut "interesanta" zi de duminica din prea multa lipsa de ocupatie. Si nah ca o fac. Cu asta imi mai omor si eu timpul cand nu am altceva mai bun de facut.
Si tot nu imi vine sa cred ca am stat in casa pe asa o vreme frumoasa tocmai in weekend. X( Asta e. Ghinion.
Si asa s-a mai dus o zi banala din viata mea banala de adolescenta si alecsandrista.

P.S. Iubeste-ti prietenii si tine-i langa tine mereu. Ai grija de tine si fa-te iubit. :)

Inca o zi.

Hey, e frumos afara! Si e si weekend. Asta e partea cea mai buna. :X
Ce o sa fac azi? Pff.. n-am nici o idee. Ori o sa stau in casa pe vremea asta frumoasa si o sa ma uit pe geam de plictiseala, ori o sa ies. Mi-am propus sa fiu foarte vesela azi si sa nu las pe nimeni si nimic sa imi strice buna dispozitie. Cred ca ar fi o idee destul de buna. Nu am mai fost de mult foarte vesela si sincer, mi-e si dor sa topai sau sa fac sutele de lucruri care imi stau in fire atunci cand sunt bine dispusa. Si cu siguranta ca nu imi sta in fire sa stau in casa in weekend cand e frumos afara. Deci cred ca o sa pun in aplicare planul 2.
Il astept sa vina de la servici si sa intre pe mess. Din pacate l-a chemat si azi pentru vreo doua ore. Sper ca nu dureaza mai mult. De fapt deja a trecut mai mult. Pff.. asta e. Il astept. Si sa vedem care e treaba. Trebuie sa iesim. :):X Pff..da ce greu trece timpul... si e asa plictisitor. (:|
Azi m-am trezit la 12 si tot mi-e somn. De fapt m-am trezit pe la 10 cand m-a sunat un bun prieten. Cred ca e singura persoana de pana acum pe care nu m-am suparat ca m-a trezit din somn. Apoi m-am culcat la loc si m-am trezit din nou pe la 11 cand a venit c. in vizita. Nici nu m-am obosit sa ma ridic din pat. In ciuda galagiei, am ramas acolo si am incercat sa adorm la loc. Slabe sanse. Am stat totusi in pat pana pe la vreo 12:30, cand m-am decis sa ma ridic si sa ma duc sa o salut pe c. . Am stat cu iepurele si am ras de "demostratiile" pe care le dadea, in timp ce mancam cornulete cu rahat.
Mda... pff.. a mai trecut ceva timp si tot nu a intrat pe mess. :(( Ma plictiseeeesc!! Noroc de muzica asta ca ma mai invioreaza putin. Si noroc de blogul asta ca ma mai gandesc la un subiect pentru o noua postare cand ma plictisesc.
Noroc ca au terminat si astia lucrarile si izolatiile la geamul meu si acuma mai pot sa ma bucur si eu de lumina zilei. Si nici nu stii ce frumoasa mi se pare acum. Parca nu am mai vazut-o de un an. Si totusi doua saptamani au insemnat cat doi ani pentru mine.
Gataaa :X a intrat. Si a plecat din casa. Iesim la 3. O sa revin cu o povestire amanuntita a zilei de azi si a incercarii mele de a fi vesela si "in toane bune". See ya! :)

Hey, am revenit. :D
A fost o zi destul de buna. Nu am reusit sa fiu atat de vesela cum speram, dar a fost mai bine oricum. :)
Am fost pe la mall si ne-am cam plictisit, am ras de specimenele imbracate ciudat, am facut si putin "shopping" si ne-am holbat prin magazine la toate hainele extrem de scumpe. Apoi am fost in parc si am inghetat de frig stand pe o banca, care nu stiu daca era banca din prima zi dar nu conteaza. Si apoi, vrand nevrand, spre casa. Cand am ajuns am mai stat putin si am inghetat de frig, dar a fost bine. Foarte bine. :) Am venit in casa si... am facut o baitza si am halit. Nimic prea interesant.
Deci, cum am zis si la inceput, a fost o zi buna. :)
Si s-a mai dus o zi. S-a mai dus o sambata. Sambata viitoare nu voi mai fi aici. Voi fi in excursie. :) Detalii la "momentul potrivit". :)) >:D<

P.S. Te iubesc din nou. :*

"Viata e frumoasa fara efecte speciale..."

Da... ce e mai frumos decat sa simti ca traiesti cu adevarat? Si a trai nu inseamna sa ai numai bucurii si placeri. Ca sa intelegi ce inseamna placerile vietii, trebuie sa intalnesti mai intai greutatile si sa inveti sa treci peste ele. Si abia dupa ce ai trecut peste ele si vin clipele frumoase, le pretuiesti cu adevarat. Ca cica fara rau nu ar putea fi nici bine. Cu siguranta. Viata asta e ca un labirint sau... ca nu stiu mai ce. O poti asemana cu multe lucruri. Dar ce e ea de fapt? Ti-ai pus vreodata intrebarea asta? Te-ai intrebat de ce existi? Lasand la o parte faptul ca "te-a adus barza".
Ca sa intelegi ce e viata, trebuie sa stii ce esti tu de fapt, sa inveti sa te descoperi si sa te pretuiesti. Ca daca tu nu te respecti, nimeni nu te va respecta. Si mi se pare corect. Atata timp cat tu nu esti in stare sa sa iti dai seama ca esti unic si iti pierzi vremea tot spunand ca nu esti bun de nimic, de ce ai avea pretentii de la altii sa creada altfel?
Si deci viata.. nu prea stiu ce e. Dar stiu cine sunt eu. De fapt nici despre mine nu stiu prea multe, dar descopar in fiecare zi cate ceva nou. E doar al 15-lea an de viata, mai am foarte multe de invatat despre propria-mi persoana. Cel mai greu e sa te descrii pe tine insuti.
Mda... cica tin eu predica la 15 ani despre viata, cand eu nici nu stiu ce e cu mine.
Si totusi... imi place sa ma gandesc la asta. E un subiect pe care poti sa il dezbati si sa il aprofundezi toata viata si nu te-ai plictisi nici o clipa.
Si revenind la titlu... chiar trebuie sa stii sa iti traiesti viata. Ca Dumnezeu nu ti-a dat-o intamplator. E frumoasa... si nu ar fi frumoasa fara atatea greutati. Uneori te gandesti ca vrei sa evadezi... sa scapi de toate. Dar oricat ai incerca, nu ai cum. Ca viata nu te scuteste de probleme oriunde ai fi si orice ai face. Dar e si mai frumoasa daca o ajuti si tu. De fapt mai mult te ajuti pe tine. Fiecare roman isi doreste o viata mai buna. Dar de ce nu si-o face mai buna? Oare nu are cum sau s-a obisnuit cu ideea ca asta este si nu mai are ce face? Mda... cred ca varianta a doua. Ne-o facem cu mana noastra. Si desi suntem constienti de asta, ce conteaza? Ce conteaza daca vietile noastre se duc de rapa si traim ca ultimii oameni? Si mai avem pretentii... si mai avem vise... ca intr-o zi va fi mai bine. Pai cum sa fie mai bine? Nici nu stiu cum ne mai putem gandi la asta.
Totusi speranta nu moarte ultima.. si tot ce putem face e sa speram la un viitor mai bun. Macar atat.

P.S. Remember... traieste-ti viata. Si daca ti se pare ca nu e roz, fa-o tu sa fie. :)

Miss boboc vs. prostia omeneasca.

Mda... si cica se face pana la urma si balul bobocilor. Vroiam sa particip dar... neinteresant (:|.
Bataie de joc. S-a anuntat prin statie ca pe data de 20 octombrie la ora 14 au loc preselectiile la sala mica de sport. Da... ti-ai gasit. Toate concurentele s-au dus sa se inscrie dinainte, cine stie cu ce motive, iar eu si colegele mele care vroiam sa participam am fost singurele care au fost azi la "preselectie" asa cum trebuia. In primul rand, nici macar nu a fost o preselectie. Am stat sa o asteptam pe profa de sport, care cica se "ocupa" cu asta, jumatate de ora. Cand in sfarsit a ajuns, a venit dupa ea si trupa de majorete a liceului. Adica in loc sa fie preselectie pentru miss boboc a fost preselectie pentru majorete. Noi am stat pe o banca langa profa si ne uitam la majoretele in devenire cum se chinuie sa invete niste pasi de topaiala. Nici nu s-a uitat la noi calumea, sau macar sa ne puna sa facem cativa pasi sau ceva. Ne-a trecut numele pe o foaie si ne-a zis in mare despre ce e vorba si atat. Ne-a explicat cam cum sta treaba: tu faci totul, ea nu iti da nici un ajutor, nici in cur nu o doare. Tu iti cauti partener pentru dans, tu pregatesti totul in numai 2 saptamani. Si apoi vade ea daca ii place. Mda.
Locatia: club Kremlin. :))) Chiar sunt foarte curioasa unde o sa puna o scena acolo. Dar d`eh... noi suntem smecheri domnle. Ce stiti voi. In loc sa facem si noi ca niste oameni normali la Casa de cultura sau undeva.. noi facem in club Kremlin unde nici nu stiu unde o sa aiba loc pentru tot ce trebuie... Dar asta nu e treaba mea, desigur. Insa curiozitatea asta si prostia umana ma fac sa scriu despre asta pe dragutul meu blog.
Tot felul de interdictii in privinta dansului si a imbracamintii. Mda. Si asta o problema. Nu ai voie cu : blugi, colanti, bluze "despuiate" sau alte articole de imbracaminte ce ar "compromite" renumele liceului. Nu ai voie sa dansezi : dans tiganesc sau arabesc. Cica nu te duci sa te "scuturi" pe scena. Mda. Nu iti da nici o idee, dar iti pune 100 de conditii. Asta da organizare b-).

P.S. Sunt foarte curioasa cum o sa se desfasoare aceasta "incaierare" de pitipoance si cocalari de top a la club Kremlin.

Vreau la mareee! :((

Da... deja a devenit o "over-used phrase". Da... stiu ca suntem in octombrie. Si totusi. Eu mereu vreau la mare. :) Chiar si iarna.
Faza naspa e ca e toamna si urasc anotimpul asta. Adica toata ziua buna ziua numai ploaie, frigalau si vant. :| In cazul meu e si mai "misto" pentru ca in perioada asta se fac izolatii si lucrari chiar la geamul meu si sunt o gramada de schele si de plase. Consecinta? Nu pot sa vad daca ploua afara sau nu. Desi mai mereu ma gandesc ca ploua si culmea... chiar asa se intampla. Mda... toamna asta.
Cand ma uit pe geam ma gandesc la mare, la vara, la soare, la vacanta si tot tacamul. Si mai e asa mult pana atunci X(. Aiurea. Mda. Iar nu stiu ce sa mai scriu. Nu-i nimic. Inspiratie de moment. :D
Asa... pai... Tocmai am descoperit ce naspa e sa mergi in fiecare dimineata la scoala pe ploaie... si ce naspa e sa ai gagiu fara masina. Riscu meseriei. Se mai intampla. Da... si cica mersu pe jos e sanatos. Asa o fi, dar pe mine deja ma dor picioarele numai cand ma gandesc ca maine trebuie s-o iau iar de la capat. Si totusi, e dragut sa mergi pe jos. :) Mai admiri si tu una alta. Plus ca simti altfel o rafala de vant, o strangere de mana, o raza de soare intre ochi. Dar na. Pe o vreme ca asta poti sa te lipsesti de placerile mersului pe jos. Si e asa bine sa te lipsesti...
Si totusi. Iar mi-e dor de el, la naiba. A, stai ca a intrat pe mess. Ce dragut. :)

Poveste.

Habar n-am ce sa scriu. Iar nu imi gasesc cuvintele. Dar stii ce? Iar mi-am adus aminte de el. Dar ce ciudat ca spun asta. Adica.. ma gandesc mereu la el. Ce ciudat. Si totusi normal. Si chiar.. mi-e dor de el. Ai simtit vreodata sa iti fie dor de o persoana si dupa 5 minute dupa ce ai stat cu ea? La mine nu e prima data. Dar e asa frumos sentimentul asta... Si oare de ce? De ce e asa? Care ar fi explicatia? Prea multe intrebari.
Il vreau in fiecare moment. Si ce daca il vreau? Vrutul e gratis. Pff... nici nu stiu ce simt. Sunt prea multe in capul meu. Sunt prea multe in inima mea. Dar nu conteaza. Ceva simt pentru el. De asta nu ma indoiesc. Si totusi.. sa fie iubire.. dragoste? Inca nu pot spune. Poate e si eu nu imi dau seama. De obicei trece mult timp pana sa imi dau seama ce simt de fapt. Pana sa imi dau seama ma tot intreb daca e bine. Ca si acum. Oare e bine? Nimeni nu stie. Dar cred ca cel mai bine ar fi sa nu ma mai gandesc la toate detaliile astea si sa pierd timpul in loc sa traiesc clipa. Ca e asa frumos cand nu te mai gandesti la nimic altceva si ramai in lumea ta... exact ca un copil.. pe care nu il intereseaza daca e bine sau nu sa se incalte cu pantofii mamei sau sa se joace cu aparatul de fotografiat al tatei. E amuzant. Altceva nu conteaza. 
Ma simt asa bine cand sunt cu el... incat nu mai trebuie sa ma gandesc la altceva. Chiar nu trebuie. Adica ce rost are? Nu ma ajuta cu nimic... absolut nimic. Imi place. Imi place tot. 
Trebuie sa trec peste. Trebuie sa uit. Sa traiesc in alta lume. Intr-o lume diferita. Sa nu mai las trecutul sa ma framante, sa ma doboare. E greu. Aproape imposibil. Si totusi, trebuie. El e prezentul. Poate si viitorul. Deocamdata nu stiu. Poate ar trebui sa ma gandesc mai bine dar nu vreau sa ma gandesc la asta. Imi fac si mai mult rau. Trecutul e trecut si asta e. Poate o sa ajung sa iubesc din nou. Daca nu o fac deja. Poate o sa ajung sa iubesc la fel de mult. Sau poate nu. Poate o sa uit. Sau poate ma va framanta toata viata.

Dar macar il am pe el. El imi poate alunga tristetea. El ma poate descoperi... in fiecare zi mai mult. El poate vedea in mine ceea ce altii nu au vazut. El ma poate iubi asa cum sunt. Sa speram ca nu e o iluzie. Sa speram ca nu e un vis. 

Teatru si... atat.

Teatru...hmm...oare cati dintre noi spun in gand "borring (:|" cand aud cuvantul asta? Pai... cred ca stiu. Multi. Ba nu. Foarte multi. Asta inafara de cei care merg la teatru cu scoala pentru ca sunt obligati sau pentru ca chiar le place si de cei care mai merg din an in pasti la teatru fie sa isi bata joc de altii si sa dea dovada de lipsa celor 7 ani de acasa fie din curiozitate. 
In ultimele doua saptamani am fost la 3 piese de teatru si pot sa spun ca sunt multumita.. in mare parte. Si spun in mare parte pentru ca piesa intitulata "Lostrita" la care am fost cu stimabila mea clasa si profesoara de limba romana in ziua de joi, adica ieri, a fost un esec total. In afara de faptul ca (din cate am auzit) nu a fost respectata nuvela asa cum ar fi trebuit, nici macar nu a fost interesanta, sau macar sa poata atrage interesul si atentia privitorilor. 
In schimb, celelalte piese mi-au placut mai mult. Asa ca nu ma pot plange ca profa noastra de limba romana ne duce numai la spectacole aiurea. Desigur, asta e parerea mea. Am auzit tot felul de discutii in ceea ce priveste gusturile fiecaruia, care bineinteles nu se discuta, si am ajuns la concluzia ca fiecare a perceput fiecare piesa in felul sau. Nu regret ca am fost si mi-am pierdut si eu din limitatul timp liber ca sa ma uit la niste piese de teatru, dimpotriva. Singurul lucru de care imi pare cu adevarat rau e ca nu am facut poze. Si asta numai din cauza faptului ca nu am un aparat profesional pe care sa il pot folosi cand vreau, ci am unul care aproape nu functioneaza deloc si chiar daca ar functiona tot nu as putea sa il utilizez cand vreau. Si decat sa fac niste poze neclare sau cu o calitate mai "modesta" cu telefonul meu mobil, mai bine nu mai fac deloc. 
Mi-as dori tare mult sa merg si eu macar o data la teatru fara sa fiu deranjata de altii care vin ca sa isi "etaleze" lipsa celor 7 ani de acasa cum am spus si mai sus. Trebuie sa fie : pitipoance care sa se hilizeasca pe diferite subiecte care nu intereseaza pe nimeni, cocalari carora sa le sune telefonul in timpul piesei, tampiti care sa vorbeasca si sa rada in continuu fara motiv, prost-crescuti care sa arunce cu hartii sau alte obiecte prin sala, specimene care sa manance seminte sau alte chestii comestibile cu ambalaj fosnaitor si care beau energizant la doza, etc. 
Suntem in Romania, deci sunt foarte constienta de faptul ca oricat mi-as dori ca toate specimenele astea sa dispara definitiv de pe fata pamantului, nu se poate. 
Ce ar fi tara asta fara prosti? 

Guns N' Roses.

Cum muzica ocupa un loc prea important in viata mea, am decis sa postez cate ceva despre fiecare formatie pe care o am la suflet. Guns N' Roses ocupa locul 2 in clasament imediat dupa AC/DC. 

Este, desigur, tot o formatie de rock foarte cunoscuta. Si desi in zilele noastre nu prea se mai asculta rock, si in special aceste formatii vechi care vor ramane mereu in istoria muzicii rock, ma declar foarte mandra sa fiu printre putinii amatori de rock clasic din anii '80-'90 si de formatiile care s-au mentinut cum au putut pana in prezent. Aceasta trupa, spre deosebire de AC/DC din pacate, nu mai canta in prezent in formatia veche cu care s-au consacrat, ci din potriva, a ramas doar solistul Axl Rose care si-a intemeiat o alta trupa cu care spera sa aiba acelasi succes, lucru care nu se va intampla. Guns N' Roses este o formatie americana de hard rock si a fost fondata in anul 1985. Vechea trupa a fost formata din : Axl Rose (solist), Duff McKagan (basist), Slash (chitarist), Steven Adler (tobosar) si Izzy Stradlin (chitarist). 

In legatura cu ultimul concert, si anume cel care a avut loc chiar in tarisoara noastra scumpa, la Bucuresti, am impresia ca a fost un esec total. Desigur ca Axl a venit cu formatia lui noua.. care nu va fi niciodata la fel de buna ca cea veche. Fapt care se observa foarte bine din ultimul album, care dupa parerea mea, nu are ce cauta cu numele de Guns N' Roses pe coperta. Revenind la concert.. tot ce au facut au fost sa imite melodiile vechi cu noii membri ai trupei, lucru care nu prea le-a iesit. Dar asta e doar o parere.. eu nu am fost acolo sa ii vad. Dar in schimb am vazut filmari si tot tacamul. Altfel nu mi-as permite sa scriu despre asta. 

E greu pentru o formatie sa se mentina la fel de buna ca la inceput si sa nu lase sa treaca timpul peste ea. Asa ca nu ii judec eu pentru asta. Oricum ei sunt si vor ramane pentru mult timp de acum incolo, daca nu pentru toata viata, una dintre formatiile mele preferate de muzica rock. 

  

 

Discografie : 

Appetite for Destruction (1987)

GN'R Lies (1989)

Lies, The Drugs, The Sex (1991)

Use your Illusion I (1991)

Use your Illusion II (1991)

The Spaghetti Incident? (1993)

Chinese Democracy (2008)

Impresii.

Si uite ca suntem in octombrie.. a trecut deja aproape o luna de cand a inceput scoala. Si cred ca nimeni nu vrea sa isi aminteasca de asta. :-@
Am incheiat un capitol din viata si am inceput un altul. Liceu frate! :)) Da.. ce pot sa zic. Sunt boboaca de Alecsandri si, drept sa spun.. imi place. :) Liceul e chiar ok.. elevii nu mai zic. Vezi tot felul de specimene:)). Vezi si tocilari, si chiulangii, si gay, si pitipoance.. totul e ca la carte. Mai bine de atat nici nu se putea. Muzica in pauze.. ii mai auzi pe unii zicand pe la colturi : "ba ce muzica de cacat baga astia", sau te uiti la specimene care danseaza cu cele mai ciudate si amuzante miscari, stiind pe de rost versurile. Desigur.. gusturile nu se discuta. Unii prefera house.. in timp ce altora le place rockul. Asta e, niciodata nu poti sa multumesti pe toata lumea. Rockerii, saracii, trebuie sa se multumeasca cu decizia majoritatii desi ar trebui sa fie fair-play si sa puna toate genurile de muzica. Dar d`eh.. e prea multa bataie de cap sa te gandesti si la ceilalti. Profesorii.. in general sunt ok dar.. ca tot omu' au si ei "vrabiutele" lor in cap. Cu siguranta e foarte diferit de scoala generala, dar in acelasi timp si mai lejer. Plus ca mai faci si tu o schimbare ca na.. incepi sa te si plictisesti la un moment dat de toate. Din pacate.. am ocupat postul de "secretara" a clasei. Mai pe romaneste.. cea care face toata treaba. Dar nu e nimic.. incep sa ma obisnuiesc cu toate responsabilitatile. Nu credeam ca o sa ma "orientez" in felul asta si ca o sa ajung ocup o functie cat de cat importanta in clasa, dar uite ca s-a intamplat. Nu as putea spune ca regret, dar nici ca ma bucur. 
Imi place ca pot sa ma bucur si eu in sfarsit de o pauza mare de 20 de minute, de care nu am avut parte niciodata. Si ca ma pot bucura de ea si nu numai, cu prieteni si amici din liceu pe care ii cunosc si cu care ma pot intelege. Am fost foarte placut surprinsa ca mai exista si oameni care asculta genul de muzica pe care il iubesc si anume rock.. si nu orice grohaieli, care cica se numesc "rock".. ci muzica buna. Ca acum observ din ce in ce mai multi oameni care inainte erau "rockeri" si acuma ii vezi ca asculta house sau si mai rau.. manele. Ii apreciez pe cei care nu se lasa asa usor influentati de ceilalti si care continua sa asculte si sa faca ce cred ei de cuviinta. Vezi la poarta tot felul de grupulete de specimene care fumeaza si barfesc.. altii mai singuratici care se plimba de aiurea si care intorc mereu ochii peste cap cand aud ca incepe o melodie care are la refren exclusiv cuvantul "sex".. da.. vezi de toate in liceul asta. Dar e chiar amuzant. E misto ca ai de cine sa razi si cel mai important.. cu cine.
Eu si cativa membri ai clasei mele...

Inceput.

Era o zi de august. Nu foarte calduroasa..destul de innourat. De dimineata primesc un telefon. Raspund buimaca. Era c. 
"Buna, Adriana. Ce zici ..nu ai vrea sa mergem la piscina azi ?" nestiind ce sa raspund avand in vedere starea mea care se afla intre vis si realitate... 
"Pai...cred ca da..ar fi o idee."
Ma duc la ea peste cateva ore cu tot ce imi trebuia. Plecam la gheraiesti la piscina de la popas impreuna cu r. si m. . Ajungem, ne stabilim si.. il vad. Era...perfect. Un corp ca scos din cutie.. cu cateva fine patratele.. era suficient de aproape cat sa ii admir si cea mai fina si neinsemnata trasatura. Stand relaxat pe sezlong..parca ganditor si cu o expresie unica pe fata mi-a sarit in ochi. Parul ciufulit si ochii intunecati plini de mister si-au jucat importantul rol. Ma uitam din ce in ce mai mult la el...si parca cu cat ma uitam mai mult cu atat ma saturam mai putin. Ma atragea. M-a observat si el.. fiind parca curios sa vada ce se intampla in urmatoarele minute. Si asta pentru ca ...parca tineam in mine o bestie inchisa care mai avea putin si evada. Vroiam atat de mult sa ii spun si cel mai prostesc si neinsemnat lucru dar..parca aveam un lacat de 5 kg la gura. A observat asta. Si totusi, mi-a ingreunat situatia. Astepta ceva de la mine. Astepta sa fac eu primul pas. El nu a schitat nimic. Nici un gest, nici un cuvant. Nimic. Si totusi stiam ca are sa imi zica ceva, asa cum aveam si eu. Dar eu ma multumeam numai cu privitul. Incercam sa fac tot ce imi statea in putinta sa ii atrag privirea si atentia catre mine. Desi stiam ca ma priveste cu coada ochiului...se juca putin. Vedea ca il privesc insistent si mereu cand ne priveam in ochi intorcea capul. Dar ii placea. Ii placea al naibii de mult. Si il facea curios. Privirea lui parca imi vorbea. Parca vroia sa imi spuna ceva dar nu isi facea suficient curaj. Sau poate ca nici nu vroia sa si-l faca. Intr-un final, spre dezamagirea mea.. isi strange prosopul si il inghesuie intr-o plasuta de la Maxx, iar apoi..pleaca. Ii privesc trista pasii care se indepartau incet incet de mine. I-am citit pe fata tristetea.. nu vroia sa plece. Si totusi a facut-o. Am ramas sa il privesc...pana a disparut de tot din peisaj. Iar apoi mi-am continuat ziua plictisitoare la piscina cu r. , m. si c. .
Trec 2-3 zile. Eram la v. acasa. Intru pe mess, pe hi5 si, in cele din urma, pe facebook. Ma uit la cereri de prietenie. Aveam una singura de la un tip necunoscut. Sau partial necunoscut dupa ce urma sa aflu. Dupa vreo 2 ore vad un mesaj. Tipul ma intreba daca am fost in ziua respectiva la acea piscina. Nu-mi venea sa cred. Era el. El? Nu...nu se poate. Ba da..se putea. Era chiar el. Mi-a explicat apoi ca m-a cautat pe facebook o zi intreaga pentru ca a tot auzit cum ma striga c. ..Adriana. Mi-a cerut ID-ul si am vorbit pe mess. De atunci am vorbit in fiecare zi. Mi s-a parut atat de ciudat... totusi. Era tipul de la piscina. Si da..cu siguranta era el. Desi mi-a luat destul de mult timp sa realizez asta. De fapt nici acum nu imi vine sa cred. 
Apoi...au urmat nenumaratele incercari sa il fac sa ma descopere.. sa imi indeplinesc scopul de a-i suci mintile. Nu a fost usor. Dar cu fiecare zi parca era mai frumos. Nu stiam ce sa mai fac...ma placea. Ma placea al naibii de mult. O stiam. Si totusi avea destule retineri. Trebuia sa i le scot din cap cu orice pret. Trebuia! Dupa cateva refuzuri insa, mi-am spus ca nu voi reusi. Dar apoi m-am ambitionat si mai tare. Trebuia sa fie al meu. Pur si simplu trebuia. L-am convins sa iesim intr-o zi. Nu il puteam convinge doar prin convorbirile de pe mess. Trebuia ceva mai mult. Si acel "ceva" urma sa se intample. Nu am facut nimic special. De fapt cred ca cel mai special lucru pe care l-am facut si pe care il puteam face era sa fiu eu insami. Si a fost...perfect. Am obtinut exact ce mi-am dorit si ..chiar mai mult. A venit totul de la sine si asta e cel mai important si mai frumos lucru cand incepe o relatie. 
Si mai ales cum suntem noi..suntem 2 copii. Si asa vom ramane mult timp de acum in colo. Il iubesc! 

AC/DC , desigur.

Nu puteam sa nu postez ceva despre ei. AC/DC este trupa mea preferata de muzica rock. E muzica de care ma bucur in fiecare zi si care ma ajuta sa trec peste toate momentele grele. E pur si simplu... o parte din mine. O formatie australiana, fondata in 1973 de catre fratii Malcolm si Angus Young. Desi grupul e considerat a fi unul dintre pionierii muzicii hard rock, împreuna cu alte formatii precum Led Zeppelin, Deep Purple sau Black Sabbath, membrii AC/DC tot timpul s-au referit la muzica lor ca fiind "Rock 'N' Roll". Formația a acceptat si titlul de trupa hard rock, fiind desemnati numarul 4 in Topul 100 VH1 al celor mai mari artisti de Hard Rock. 
Cum fratii Young devin nemultumiti de Dave Evans pe care nu il considerau potrivit formatiei, Ronald Belford "Bon" Scott, soferul formatiei devine noul solist pentru AC/DC. Dupa moartea acestuia provocata de abuzul de alcool, intra in scena Brian Johnson, care aduce formatiei un succes dincolo de orice imaginatie. Brian Johnson este si in prezent solistul indragitei formatii de Rock'N'Roll, bucurandu-se de un succes continuu.

Discografie : 
   High Voltage  -  1975
   T.N.T.  –  1975
   High Voltage –  1976
   Dirty Deeds Done Dirt Cheap  -- 1976
   Let There Be Rock  – 1977
   Powerage –  1978
   Highway to Hell –  1979
   Back in Black – 1980
   For Those About to Rock –  1981
   Flick of the Switch –  1983
   ’74 Jailbreak –  1984
   Fly on the Wall –  1985
   Who Made Who –  1986
   Blow Up Your Video –  1988
   The Razors Edge –  1990
   Ballbreaker –  1995
   Volts – 1997
   Stiff Upper Lip – 2000
   Black Ice - 2008
   Iron Man 2 - 2010


Membrii actuali :
   Angus Young – chitara solo
   Malcolm Young – chitara ritmica si voce
   Phil Rudd – tobe
   Cliff Williams – chitara bass si voce
   Brian Johnson – solist vocal

Despre mine.

Ea...ea e doar..o copila. Dar poate nu una banala...e..speciala in felul ei. Foarte speciala. Are intotdeauna ceva de zis sau de adaugat. Uneori sfioasa dar..foarte lipicioasa. Stie cum sa te faca sa uiti de tot ce te inconjoara si sa te bucuri exclusiv de prezenta ei. Nu stie prea multe dar totusi ..destule. Destule cat sa te faca sa patrunzi in lumea ei. La prima vedere poate parea ingamfata sau chiar foarte enervanta. Si numai daca ajungi s-o cunosti mai bine iti schimbi parerea. E misterioasa. Poti s-o studiezi toata viata si tot vei gasi ceva nou in fiecare zi.