Il vreau in fiecare moment. Si ce daca il vreau? Vrutul e gratis. Pff... nici nu stiu ce simt. Sunt prea multe in capul meu. Sunt prea multe in inima mea. Dar nu conteaza. Ceva simt pentru el. De asta nu ma indoiesc. Si totusi.. sa fie iubire.. dragoste? Inca nu pot spune. Poate e si eu nu imi dau seama. De obicei trece mult timp pana sa imi dau seama ce simt de fapt. Pana sa imi dau seama ma tot intreb daca e bine. Ca si acum. Oare e bine? Nimeni nu stie. Dar cred ca cel mai bine ar fi sa nu ma mai gandesc la toate detaliile astea si sa pierd timpul in loc sa traiesc clipa. Ca e asa frumos cand nu te mai gandesti la nimic altceva si ramai in lumea ta... exact ca un copil.. pe care nu il intereseaza daca e bine sau nu sa se incalte cu pantofii mamei sau sa se joace cu aparatul de fotografiat al tatei. E amuzant. Altceva nu conteaza.
Ma simt asa bine cand sunt cu el... incat nu mai trebuie sa ma gandesc la altceva. Chiar nu trebuie. Adica ce rost are? Nu ma ajuta cu nimic... absolut nimic. Imi place. Imi place tot.
Trebuie sa trec peste. Trebuie sa uit. Sa traiesc in alta lume. Intr-o lume diferita. Sa nu mai las trecutul sa ma framante, sa ma doboare. E greu. Aproape imposibil. Si totusi, trebuie. El e prezentul. Poate si viitorul. Deocamdata nu stiu. Poate ar trebui sa ma gandesc mai bine dar nu vreau sa ma gandesc la asta. Imi fac si mai mult rau. Trecutul e trecut si asta e. Poate o sa ajung sa iubesc din nou. Daca nu o fac deja. Poate o sa ajung sa iubesc la fel de mult. Sau poate nu. Poate o sa uit. Sau poate ma va framanta toata viata.
Dar macar il am pe el. El imi poate alunga tristetea. El ma poate descoperi... in fiecare zi mai mult. El poate vedea in mine ceea ce altii nu au vazut. El ma poate iubi asa cum sunt. Sa speram ca nu e o iluzie. Sa speram ca nu e un vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu