"Acolo unde soarele rasare doar daca-l platesti."

Ce-ar fi lumea asta fara bani? Unii nu ar mai avea cu ce sa se laude, iar altii nu ar mai avea de ce se plange.
Smecherii nu ar mai fi asa smecheri fara bani. Totul se invarte in jurul banilor. Viata e o lupta continua pentru a castiga bani ca sa poti trai. De fapt, nici nu te mai gandesti la tine si la traiul tau cand iti petreci toata viata muncind si mereu gandindu-te ca nu ai suficienti bani. Suficienti pentru ce? Pentru a-ti plati darile si pentru copii(daca ii ai). Astea sunt motivele cu adevarat importante si palpabile. Dar partea cealalata? Pentru lux. Ca sa poti avea tot ce-ti doresti, de la bunuri materiale pana chiar si la cei de langa tine. Ca multi au un singur criteriu de a-si alege 'prietenii': banii. Ca doar ce conteaza ce ai in cap si cat esti de cinstit daca nu ai bani? Poti sa fii tu si Enstein ca nu te baga nimeni in seama. Si nu fac referire la nimeni.
Pur si simplu incep sa ma gandesc cum ar fi lumea daca nu ar mai avea nimeni nici un ban macar o zi. Ce ar face? Cum s-ar descurca? Ar innebuni toti? Mda... cel mai probabil. Majoritatea adolescentilor de bani gata care primesc oricati bani vor muschii lor si oricand ii cer de la parinti se obisnuiesc asa, si cand vor ajunge sa trebuiasca sa isi castige un ban pe propria piele, si daca vor ridica o frunza de pe jos li se va parea greu. Cand isi vor da seama intr-o zi cat de greu se castiga banii si cat de mult au muncit parintii lor pentru tot ce au, probabil li se va parea imposibil s-o faca si ei la randul lor. Dar unii au tot ce vor pe tava toata viata.
Daca am fi toti lefter pentru o zi cum ar fi? Ce ocupatii am avea? Cred ca multi ar lua-o razna daca s-ar gandi ca nu mai au ce cheltui. Dar daca am sta in casa si am citi o carte? Daca i-am ajuta pe parinti la curantenie sau la mancare? Daca ne-am uita in agenda interminabila din telefonul mobil si i-am suna pe toti cei pe care i-am ignorat sau de care am uitat in ultima vreme? Daca am sta sa ne uitam pe geam, la cer, si am admira tot ce misca? Sau daca ne-am inchide telefonul si am dormi? Sunt o multime de lucruri frumoase pe care le putem face si fara bani. Poti sa iesi chiar sa te plimbi cu prietenii, sa depanati amintiri sau sa vorbiti. In loc sa se gandeasca la cum isi mai pot petrece timpul cu o companie cat mai placuta fara sa ii 'coste' prea mult, majoritatea dintre noi se gandesc la ce haine 'de firma' sa isi mai cumpere, la cum sa se mai dea smecheri si sa iasa in evidenta. Exact genul de oameni de-al de cei pe care ii gasesti aici. Daca am fi macar o zi din viata noastra fara nici un ban, am pretui lucrurile cu adevarat importante mult mai mult si poate ca ne-am mai si trezi putin la realitate.
Traim intr-o lume cruda, in care suntem manipulati si in care intalnesti tot felul de oameni. Si daca toti s-ar gandi cum sa isi faca viata mai buna nefiind dependenti de bani si lucruri materiale, nici nu ar mai pune banii in capul listei de criterii. Asta e si un mod de a-ti testa prietenii. Ei trebuie sa te placa si sa te accepte indiferent de venituri. Dar asta depinde si de felul tau de a fi si de modul tau de a percepe lucrurile.
Aici cam asa e... tre' sa-ti faci singur soarele sa rasara. Si nu platindu-l, ci deschizandu-ti singur noi orizonturi prin tot ceea ce faci.

 

Pana la capat.

Mai e O ZI! Una...
Nu mai pot. Ma mir cumde nu am luat-o razna saptamana asta. Whatever. Faza naspa e ca mai facem pana si maine ore... si eu care credeam ca poate suntem si noi mai norocosi ca ceilalti si o sa fim scutiti de o zi. Maine avem latina prima ora. Dirigul a zis sa mergem numai cei care au medii mici. Pai si daca am medie mica si ma duc maine ce? Nu cred ca o sa ne mai asculte sau ceva(sper). Oricum, chiar de am medie mica sau nu, ma gandesc foarte serios sa ma duc. Si nu credeam ca o sa spun ceva de genul in viata asta dar, chiar as vrea sa il mai vad o data pe domn' Ifrim inainte de vacanta. Adica tipul a fost foarte ok cu mine ultima data si chiar as vrea sa stie ca apreciez gestul lui si ca ii sunt recunoscatoare. Pana acum am fost ingrozita de ora de latina, si mereu cand stiam ca e vineri imi venea sa ma incui in camera. Dar acum parca ma simt mult mai bine. Nici nu stiu ce o sa facem maine. Cred ca ne mai cheama ca sa asistam cand termina profii de incheiat toate mediile(daca nu au facut-o deja).
Doamne, abia astept sa stau in pat seara, sa ma uit pe tavan si sa spun: 'E vacanta ba! Nu ma mai trezesc maine la 7. Alarm off!' Yeah. Cel mai misto sentiment. Si sa vezi ce misto o sa fie cand o sa zic ca e vacanta de vara. Superb. Deja visez la vremurile alea, cum fac in fiecare an.

Ma rog, stiu ca astea nu prea au ce cauta in postarea asta dar... daca tot m-am laudat la i. si la s. ca o sa postez doua sau trei dintre compunerile pe care le-am facut pentru portofoliul la romana, cam ar trebui s-o fac. Si n-am sa le modific cu absolut nimic.

Prima compunere: 'Adolescenta'
Ce e adolescenta? Habar n-am. Stiu eu ceva si pe dincolo, daca intrebi zece oameni pe strada acelasi lucru, iti dau exact aceeasi definitie. Asa ca presupun ca e aceeasi. 
Adolescenta e o amestecatura de lucruri si sentimente. O amestecatura care cuprinde viata mea si a tuturor celor care au varsta intre 14 si 20 de ani. De fapt, nu numai viata. Ca pana si copacii ti se par altfel  decat unui adult. Pana si cele mai banale lucruri sunt altfel, sunt asa cum iti plac tie. Si toata lumea e a ta. In perioada asta din viata nu te gandesti ce o sa pui maine pe masa, nu te gandesti cum sa mai faci bani ca sa poti sa iti platesti facturile si sa traiesti si decent in acelasi timp. Cand auzi cuvintele astea in aceeasi propozitie, iti spui in gand: "Ehh... treburi de adulti.", iar apoi iti reiei ocupatiile specifice varstei. Poate ca nu ar trebui sa sune asa o compunere pe care urmeaza sa o predai profei de romana, dar asta e tot ce imi vine in minte acum. Revenind la adolescenta... ce pot sa spun. E geniala. Si bineinteles ca e mult mai misto sa auzi un adolescent vorbind despre adolescenta decat un adult vorbind despre adolescenta. Mentalitati diferite, viziuni diferite si tot tacamul. In adolescenta ne transformam, invatam, crestem si ne dezvoltam. E perioada in care te poti simti cel mai liber, chiar daca poate te streseaza parintii sau bunicii. Esti foarte usor influentabil si nu stii prea multe despre viata. Esti dornic de 'senzatii tari' si lucruri noi in permanenta. Nu prea stii sa faci diferenta dintre bine si rau si iti place sa incalci toate regulile posibile. Ai o energie deosebita in corp si vrei sa faci orice sa te integrezi cat mai bine in grupul tau de prieteni, sa iesi in evidenta cumva.
Ei bine, as putea sta toata noaptea la birou sa scriu despre asta, dar unde ar mai fi farmecul? Nici nu stiu daca as fi in stare sa mai scriu la cat imi e de somn.  

A doua compunere: 'Modele in viata'
Ce sunt modelele? Eu vad modelele ca pe niste ferestre. Daca o alegi pe cea buna, cand o deschizi, poti vedea exact privelistea la care visezi. Insa, daca alegi una mai putin potrivita, privelistea pe care o vei vedea te va dezamagi. 
Iti poti alege ca model o persoana pe care o intalnesti in viata ta de zi cu zi, o vedeta sau chiar un personaj imaginar, fie el creat chiar de tine insuti. Modelele sunt foarte importante. Trebuie sa stim sa ni le alegem, astfel incat viata noastra sa ia o intorsatura cat mai favorabila pentru noi insine. E destul de dificil sa iti alegi un model bun si care sa te reprezinte. Tind sa cred ca tot modelele din viata reala sunt cele mai bune. Consider ca daca ar fi sa ne facem toti ca model un personaj imaginar, l-am crea foarte aproape de perfectiune, daca nu chiar perfect. Noi nu putem atinge perfectiunea si atunci, la un moment dat, va aparea dezamagirea. Cand te gandesti care ar trebui sau care ai vrea sa fie modelul tau in viata, trebuie sa te gandesti mai intai la tine insuti. Trebuie sa te hotarasti ce vrei de la viata, si sa ai grija sa ai vise realizabile, si nu teluri pe care nu vei putea sa le atingi niciodata. Si e cam greu sa gasesti o persoana care sa te reprezinte in totalitate. De aceea, putem avea mai multe modele, luand de la fiecare ce credem ca e mai potrivit pentru personalitatea noastra.
Modelul meu in viata este fosta mea diriginta, profesoara mea de limba engleza din scoala generala. Am ales-o ca model acum mult timp si nu am gasit pe nimeni care sa ma reprezinte mai mult. Motivul principal pentru care am ales-o, este acela ca in viitor imi doresc sa devin profesoara de limba engleza, asa ca ea. Am descoperit placerea de a-mi folosi timpul invatandu-i cate ceva pe cei mai mici ca mine, atunci cand ea a lipsit intr-o zi de la scoala si m-a lasat pe mine, impreuna cu cateva colege, sa avem grija si sa stam cu elevii sai mai mici ca noi. Mi-a placut in mod deosebit sa fac asta, sa simt ca am un rol important in cresterea si dezvoltarea unor copii, lucru care mi se pare a fi de mii de ori mai important decat munca intr-o banca sau in oricare alta unitate. Dar trebuie sa iti si placa, sa simti ca esti facut pentru asta, pentru ca nu oricine are calitatile necesare unui profesor. 
Am ales-o pe ea nu numai pentru ca era profesoara mea, dar si pentru felul cum arata si se imbraca si pentru calitatile morale. Nu era intotdeauna asa cum mi-as fi dorit sa fie, dar am admirat-o mereu foarte mult pentru persoana care era si pentru tot ceea ce facea pentru noi. Cand ma uitam la ea, tot ce speram era sa ajung intr-o buna zi sa fiu macar jumatate din ce este ea. A fost atat un exemplu pozitiv, cat si un exemplu negativ pentru mine, iar datorita acestui fapt am invatat si mai multe de la ea. Nu m-am gandit niciodata ca poate nu e un model bun pentru mine, desi poate ar fi trebuit sa o fac, dar pur si simplu am simtit contrariul. Si daca intr-adevar nu e un model potrivit pentru mine, sper sa imi dau seama de asta si, eventual, sa imi gasesc altul mai bun inainte de a fi prea tarziu.
Poate ca multi dintre noi nici nu se gandesc acum ce vor sa faca in viata, nu se gandesc si nu isi bat capul cu lucrurile care sunt cu adevarat importante pentru noi. Majoritatea poate ca se gandesc la asta numai cand le da profa de scris o compunere ca asta, realizand atunci ca nu si-au pus niciodata problema in felul asta. Sau poate ca nici nu realizeaza. Si nu ma consider superioara lor pentru ca eu ma gandesc si realizez mai multe lucruri. Prefer sa le tin pentru mine. Majoritatea nu dau importanta nici daca le spune o persoana cu mai multi ani si experienta, d-apoi mie. Nu ar avea niciun rost. Oricum, intr-un fel e bine sa stii ca esti putin diferit in sensul bun, acum cand toti se gandesc in ce mod sa isi mai puna viata in pericol decat s-o faca mai frumoasa.
Parerea mea e ca ar trebui sa incepem sa ne gandim mai mult si mai serios la viata noastra, dar presupun ca avem destul timp si pentru asta. 

A treia compunere: 'Patriotismul'
Ce este patriotismul? Patriotismul este un act ce dovedeste mandria unui om, mandrie pe care o poarta pentru ca este roman, irlandez, olandez sau orice altceva. 
In zilele noastre, au mai ramas putini oameni adevarati care sa isi iubeasca cu adevarat tara si sa si-o dovedeasca ramanand in ea si invingand orice probleme politice sau sociale. Mai toata lumea se plange ca e greu, toti vor sa plece departe si sa nu se mai intoarca, pentru a avea o viata mai buna. Poate fi si unul la un milion, care sa spuna ca isi iubeste tara si locurile natale si ca vrea sa moara acolo unde a copilarit si unde s-a nascut. Dar acel om este cu adevarat om si nu se gandeste numai la bani sau alte bunuri materiale.
Ca sa te poti numi patriot nu trebuie sa faci prea multe eforturi, ci pur si simplu sa scapi si sa evadezi din efectul de turma. Si daca ai vointa, nimic nu te poate impiedica.
Cred ca fiecare om ar trebui sa isi iubeasca tara, locurile natale si familia. Dar, din pacate, acum fiecare se gandeste la el insusi si nimic mai mult. Acum cel mai mult conteaza banii si statutul social. Oamenii sunt disperati dupa popularitate si faima, iar daca nu o pot cunoaste aici, se gandesc sa plece si sa isi formeze o viata in alta tara, doar pentru a obtine cele dorite. Dar de multe ori nu e asa si apare dezamagirea.
Ca sa fii patriot trebuie sa fii foarte puternic, sa nu te lasi influentat de parerile si deciziile celorlalti. Sa ai personalitate si curaj. Sa iti doresti sa iti impui punctul de vedere in orice situatie. Sa iti iubesti tara si sa ii fii fidel pana la capat, indiferent de greutatile pe care le intampini. 

Ei bine, sper ca va plac si ca nu v-am plictisit. Take care. :) 

"Instinctul de pradator care vaneaza nota."

Exact asta ne curge prin vene. As vrea sa pot explica mai multe. E doar un 'citat' personal care mi-a fulgerat prin minte intr-o seara cand ma gandeam cum o sa fie in ziua urmatoare. Si aici il citez pe Bitza: "Stiu ca maine vine alta zi de cacat." L-am notat in telefon cu gandul ca o sa imi vina inspiratia si intr-o buna zi o sa pot sa il dezvolt.
Cred ca majoritatea adolescentilor se regasesc in el. Cel putin eu una chiar ma regasesc. Mai e o saptamana de scoala, din primul semestru, in care o sa fim foarte stresati din cauza mediilor. Si apoi, pe zi ce trece mi se pare ca profesorii ne cred niste roboti. Nu zic ca nu ar avea dreptate in unele privinte si ca noi suntem cei destepti, dar avem si noi o viata si nu avem de gand sa ne-o risipim tocind la fiecare obiect ca sa ii multumim pe ei. Fapt care mie oricum mi se pare imposibil. Acum trebuie sa facem cam tot ce putem ca sa luam note mari. Nu conteaza cat de greu ne e sau de cat de putin timp avem la dispozitie, trebuie sa vanam notele. Si de aici presiunea din partea profesorilor si parintilor. Eu sunt un caz destul de fericit dintr-un anumit punct de vedere, si anume ca ai mei nu ma preseaza si streseaza sa iau numa note de 9 si 10.
Ma bucur, in schimb, ca la scoala mai am cu cine sa rad, cu cine sa schimb o parere-doua, cu cine sa vorbesc oricand am chef si cu care mai pot iesi si in weekend. Desi multi dintre colegii mei par a fi cu 2 fete, incerc sa ma inteleg bine cu toti si sa fiu o colega buna. Asta am incercat de cand ma stiu. Daca imi iese sau nu, e mai putin important. Vorba aia... "intentia conteaza". Bla, bla.
Oricum, abia astept sa termin cu toate si sa ma relaxez in vacanta. Desi stiu de pe acum ca nici nu o sa simt saptamana aia, tot e bun ca o sa am mai mult timp sa dorm si mai putin stres. Pana si o zi in plus de odihna conteaza enorm pentru mine.
Sper sa treaca cu bine si saptamana asta si sa inchei semestrul cu bine. Astept sa imi treaca raceala, sa ies cu prietenii si sa dorm.

Intotdeauna aproape.

Sunt plina de sentimente.
In fiecare zi descopar un lucru nou, descopar cat de mult tin la unele persoane si cat de mult imi place compania placuta.

In primul rand e vorba de el. Si despre el nu pot vorbi cu toata lumea, pentru ca nu toti ma inteleg si nu toti se bucura pentru mine. El e ceva mult prea special si simt ca daca nu ar fi el, timpul ar inceta sa treaca si m-as bloca in lumea asta. Intr-o lume in care nu vreau sa traiesc fara el. Pentru ca el e tot ce imi tine sentimentele in viata si... e tot ce mi-as putea dori si mult mai mult de atat. Si pentru ca ma gandesc la el non-stop, nu pot sa nu scriu despre el, asa cum am mai facut-o. Si fiecare greutate trece mai usor cand stiu ca el e acolo si ca va fi mereu langa mine. El e tot ce imi doresc si nu imi pasa cat va trebui sa il astept, daca stiu ca voi fi in Paradis cand va fi aici (camasa e toata treaba:X). Si avand in vedere ca il astept de vreo 2 ani, deja cateva luni nu mai conteaza. E doar o chestiune de timp. Imi place ca tine si la cele mai mici detalii, (desi in unele circumstante nu imi plac detaliile) si ca nu ezita sa imi faca tot felul de bucurii. Cu fiecare zi ma surpride tot mai mult si imi da din ce in ce mai mult chef de viata. El e totul pentru mine, si curand va fi si mai bine. Atat de curand....

In al doilea rand, prietenii nu inceteaza sa ma surprinda. Si prietenia asta... e asa un lucru ciudat. Dar atat de frumos. Si imi place sa-l pretuiesc pana la ultima suflare a mea. Si totul e atat de frumos cand ai cu cine sa vorbesti toate tampeniile prin biletele in timpul orelor, cu cine sa razi non-stop si cu cine sa iti poti impartasi muzica preferata fara sa se uite la tine ca la un ciudat de 'rocker'. Si da... unul dintre citatele mele preferate dintr-o 'carticica a prieteniei noastre' : Nu-i nimic - cu cat vom fi mai urati in ochii celorlalti, cu atat ne vom fi mai simpatici unul altuia.'. Incredibil de adevarat. 'O prietena este singura persoana pe care ti-o doresti la usa atunci cand esti racita, arzi toata si ti-au aparut pete pe corp. O sa spui: "Pentru Dumnezeu, nu intra" sperand insa ca ea va raspunde: "Aiurea. Treci in pat. Pun niste apa la fiert." '.  Da... cat de dragut. Scumpa mea prietena. Ce ne-am face noi una fara alta? Cu cine as mai rade eu ca nebuna de toate prostiile pornografice si cu cine as mai admira eu toti baietii frumosi de-al de Tudor al meu daca nu ai fi tu? Pe langa ea, setul de nebuni si nu numai, sunt cei care imi sunt alaturi si tin la mine... in felul lor. Si am sa ii iubesc si apreciez totdeauna pentru ceea ce fac pentru mine si pentru toate momentele frumoase pe care mi le ofera.

Ei bine, ce mai e de zis? Ii iubesc, bai. Al dracului. As fi un nimic fara ei. Ei toti. Sunt inima mea. Si nu ii dau la nimeeeni !!! :)

Sloiuri?! Ce dracu?!

E asa de bine sa ai cu cine sa iesi, cu cine sa vorbesti, cu cine sa razi in hohote si pe cine sa iei in brate. Desi nu am incetat sa fac toate lucrurile astea, in ultima vreme parca am cam uitat de importanta lor pentru mine.
Ma enerveaza asa de tare oamenii seci, oamenii pe care oricat i-ai lua in brate si carora oricat le-ai da de inteles ca tii la ei, raman la fel de reci cu tine. Nu cred ca as putea fi vreodata asa nici daca mi-as dori asta. Ma rog... asa sunt eu, mai dragastoasa. Nu toti sunt ca mine. Si nu ca mi-ar place sa sufoc toti oamenii cu imbratisarile si cu excesul meu de dragalasenie, dar sunt dependenta de afectiune si o stiu. Si nu ma simt parca deloc in largul meu langa niste oameni care par a fi sloiuri de gheata cu picioare, care pur si simplu nu iti dau niciodata inapoi o imbratisare sau care se stramba cand ii pupi pe obraz si apoi isi sterg 'balele' inexistente de pe el.
Pana si cei cu care nu am aproape nici o treaba imi pot da un zambet cald atunci cand il cer. Ii apreciez nespus pentru asta.

Ii iubesc si apreciez pe cei care iti dau o imbratisare sau care pur si simplu iti spun un lucru dragut cand te astepti mai putin si te fac sa zambesti mereu, indiferent in ce toane esti. Si azi am descoperit din nou placerea sa fiu in compania cuiva care sa faca toate astea. Cineva la care nu ma asteptam s-o faca. De fapt asta e si ideea: ca nu am mai simtit asta de mult de la o persoana de la care nu as fi avut pretentii sau asteptari. Oricum, e foarte dragut sentimentul si, nu ca as da in altceva sau ca as vrea sa se interpreteze tot felul de tampenii, dar chiar mi-a placut.
Sper ca voi cunoaste tot mai multi oameni de acest fel. Oameni care sa aiba macar lucrul asta in comun cu mine.

Sperante si calitati.

Traim intr-o lume cruda. Ticsita de fel si fel de oameni, de personalitati si caractere diferite. Ideea cea mai importanta e, dupa parerea mea, sa stii de cine sa te lasi influentat si de cine nu. In ultimele zile pot sa spun ca am invatat destul de multe. Adica... am deschis si mai bine ochii pentru a vedea cat mai clar ce e in jurul meu si sa nu ma amagesc ca poate e doar un vis, de fapt un cosmar. Ce pot sa spun, asa cum am citit pe blogul unei potentiale amici, prin viata noastra trec mii de oameni. Si cel mai interesant e ca, fiecare e total diferit de celalalt, chiar daca la prima vedere par sa aiba multe in comun.
Oamenii sunt rai, foarte rai. Si in special copiii si adolescentii care nu sunt copti la minte si inca traiesc in lumea lor in care tot ce au de facut e sa critice si sa improaste cu noroi pe oriunde apuca. Exact genul de oameni de care sunt eu inconjurata. Incerc sa ma ridic deasupra lor, fara sa dau impresia ca ma cred cu mult superioara lor si modului lor de a gandi.
E doar inceputul si deja am tras multe concluzii. Si stiu cum sa ma feresc de tot si de toti cei pe care ii consider nepotriviti pentru anturajul meu sau pentru imaginea 'modelelor mele in viata'. Nu multi pot, totusi, face asta. Si uneori stau si ma gandesc oare cum vor fi ei in viitor. Cum vor gandi asupra trecutului, prezentului si viitorului si  ce expresii voi vedea pe fetele lor dupa ceva ani. De multe ori ma intreb cumde Dumnezeu a putut sa ne faca pe toti unici. Dar na, sunt foarte multe intrebari care ni le punem in fiecare zi, si ne uitam cum trec anii si ne trec vietile fara sa le gasim raspunsurile.
Ma uit la mine si imi explorez in fiecare zi gandurile si impresiile, afland in fiecare zi, sau poate chiar in fiecare minut, ceva nou. Oare de ce mie nu imi vine niciodata sa critic dupa aparente, dupa aspect si dupa ce spun ceilalti? Chestia asta mi se pare foarte misto. Si pot sa zic ca e una dintre acele lucruri pe care le numim 'calitati'. Sau poate e mult spus. Poate sunt doar alte moduri de gandire si de critica decat cele pe care le vad si observ in fiecare zi la ceilalti. Ma gandesc ca stiu sa imi apreciez prietenii si in special oamenii corecti si cu care ma inteleg bine, indiferent de cum arata sau alte lururi care nu au nici un fel de importanta intr-o prietenie. Daca mai exista asa ceva in ziua de azi. Tind sa cred ca da.
Desi, cu ceva timp in urma nu credeam ca zicala 'Cei la care tii cel mai mult te dezamagesc cel mai tare' e adevarata dar... am ajuns sa aflu pe pielea mea ca m-am inselat amarnic. Si totusi, nu ma ghidez dupa asta. Nu pun raul in fata de obicei. Am multe sperante si vise si imi place sa cred ca voi obtine ce imi doresc, daca imi doresc cu adevarat. Depinde doar de noi sa schimbam ceva. Si daca ne place sa fim putin diferiti, fie ca in sensul bun sau rau, atunci inseamna ca avem o personalitate. Si macar asta stiu ca e un lucru bun, unul dintre putinele lucruri bune din societatea de azi.
Vad in fiecare zi oameni rai, oameni care nu fac altceva decat rau, nimic altceva decat sa raneasca. Oare ce e in capul si inima lor? Oara roata aia chiar se intoarce? Am o speranta ca da. Macar atat. Atata satisfactie sa am si eu. Ca acum, cand simti ca esti tradat, cand simti ca toti te lasa sa cazi in abis, te gandesti ca se intoarce roata si ca intr-o zi iti va fi si tie bine. Ca cica daca nu e rau, nu poate fi nici bine. Vorba aia... Dumnezeu vede. Ma... da tot vede. Serios. Nu ma indoiesc de El. Si cred ca e singurul care sunt sigura ca nu ma va dezamagi si ca nu va uita toate relele facute atat mie, cat si prietenilor mei. Ca pana la urma cica nici o fapta rea nu ramane 'neplatita'. Sa speram. Tot ce ne-a(mi-a) ramas e speranta si o infinitate de ganduri bune pentru cei care le merita. Ca nu am fost niciodata nedreapta, sau cel putin am incercat sa nu fiu.
Mi s-a spus ca sunt o prietena buna. Mereu ma gandesc la asta. Chiar daca poate pare superficial, pentru ca nimic nu pare sa fie decat o minciuna acum, chiar sunt una. Imi pasa cu adevarat de prieteni si de cei care imi dovedesc ca merita asta. De cei care imi atrag atentia intr-un anume fel. Si indiferent cat imi e de greu, ma gandesc la ceilalti inaintea proprie-mi persoana. Ati spune ca 'mi-au murit laudatorii' sau ca poate chiar sunt asa. Oricum nu imi pasa. Si de obicei incerc sa ii las pe ceilalti sa vorbeasca despre mine. Dar acum nu se vorbeste despre calitati, ci numai despre defecte si de greseli. Si nu numai ca se vorbeste, se incearca pe cat posibil sa fie si scoase in evidenta cat mai mult pentru 'publicitate'.
Si mie imi place sa rad, dar obisnuiesc sa ma gandesc inainte s-o fac. Da... sa gandesc. Ti se pare prea 'deplasat' nu? Normal. Nu ma mira. Nu ma mira nimic... absolut nimic. Si, ca o adaptare a vorbei profului de sport... poti sa mergi pe strada, sa ti se dea cu ceva in cap pe la spate si sa sfarsesti tragic si stupid pe un trotuar jegos din iubita ta Romanie.

Incerci sa te remarci si sa iesi in evidenta comentand si dandu-ti cu parerea atunci cand nu e ceruta de nimeni? Sa razi ca un prost de cei care nu o fac cand e vorba de tine si care nu merita asta? Obisnuiesti sa nu gandesti deloc cand deschizi gura? Iti place sa te dai in spectacol? Hmm... exact 'calitatile' care se gasesc la orice colt de strada si de care dai in Romania pana ti se acreste. Si daca nu iti pasa si continui indiferent de ce ti se spune, si refuzi sa iti folosesti si ultimul neuron care ti-a mai ramas in cap, mai da-te-n gatu' matii!

Gata cu smecheria.

Incepe scoala. Gata cu trezitul la ora 12.
Vine din nou nebunia cu colegii, cu notele, cu absentele, cu profesorii, cu pozele din curta scolii, cu fumatul, cu berile in Sub in timpul orelor. Sincer, mi-a fost dor. Mi-a fost dor de ei. De colega mea de banca, de cei cu care obisnuiesc sa rad mai mereu, de cei care mazgalesc tabla, de "mustele" care au mereu cate ceva de comentat, de diriginte, de profesori, de incercarile de copiat la teste sau teze si de ascultat muzica in ore. Imi e dor sa ma duc sa ii sugrum pe toti cu imbratisarile mele si imi e dor sa aud toti profesorii cum se plang de noi.
Vacanta asta a trecut atat de repede, si totusi a lasat multe parti frumoase ale scolii in urma. Mi-am amintit de toate astea aseara, cand i. mi-a spus ca dirigul a trimis situatia cu un plus de laude despre noi si colectivul nostru. Mama nu o primise inca ,asa ca mi-a trimis-o ea. M-am simtit bine cand am citit ca in sfarsit se mai zice si ceva bun despre noi. Si mai ales ca vine tocmai de la dirigintele nostru. Pentru mine, sincer, a insemnat mult. "Adriana Prodolea  - este o autoare talentata de blog; o foarte buna colega". Foarte dragut. Chiar m-a impresionat. Nu ma gandeam ca o sa scrie ceva despre mine. Ma incanta ideea ca ne citeste blogurile si chiar ii place. Nu ne scoate ochii ca de ce scriem un anumit lucru sau altceva, ci dimpotriva. Ne abitioneaza si ne incurajeaza sa scriem mai mult si mai frumos. Ne apreciaza calitatile si ne cunoaste mai bine decat lasa sa se vada si de cat credem noi. Cred ca asta totusi e foarte important pentru un diriginte. "Copiii acestei clase sunt deosebit de dotati intelectual, au o cultura generala mult peste medie; fiecare din ei are abilitati deosebite in cate un domeniu, ceea ce face din acest colectiv o colectie de personalitati pregnante. Pentru fiecare din ei este un avantaj deosebit ca se gasesc in acest colectiv." 
Sincer, un astfel de discurs ma face sa vreau sa ma intorc la scoala. Macar asa... putina incurajare si de apreciere a calitatilor noastre si nu numai evidentierea defectelor. 
Sa speram ca si profesorii au pasit bine in noul an, si le-a mai trecut vesnica suparare pe noi. Astept sa vad care e treaba si sa vad totul ca a revenit la normal dupa o lunga asteptare. 


Le doresc tuturor colegilor un an nou cat mai bun, note bune si o impresie cat mai buna in fata profesorilor.  >:D< 

Hip-hop adevarat!

Sunt profund impresionata de baietii de la B.U.G. Mafia. Se pare ca, desi anii nu inceteaza sa treaca si peste ei, nu se lasa deloc afectati de asta. I-am respectat intotdeauna pentru ceea ce fac si am sa ii respect toata viata. Stiu ca poate multora dintre voi nu va place muzica lor, poate pentru ca mesajul e uneori prea direct sau porcos. Dar adevarul e ca daca ai sta sa le asculti versurile si sa intelegi cu adevarat ce mesaj vor sa transmita, ai ajunge la o cu totul alta concluzie.
Cu siguranta ca este trupa care a deschis noi orizonturi in muzica hip-hop din Romania, alaturi de Parazitii sau La familia. S-au mentinut bine pana in prezent, respectandu-si mult fanii, concluzie pe care am tras-o uitandu-ma pe nou lor site oficial www.bugmafiaoficial.ro . Site-ul este de mult asteptat de miile lor de fani din toata tara. Si sincer sa spun, pe mine una nu m-a dezamagit deloc. Ba chiar m-a impresionat. Acolo poti gasi tot ce vrei, de la cele mai recente stiri pana la inceputul formarii lor ca trupa. Si unul dintre cele mai importante lucruri e faptul ca poti gasi toate videoclipurile lor si poti chiar sa descarci ultimele melodii in format mp3, avand in pachet si versurile.
Ca veni vorba de melodii noi, baietii nu au ezitat sa continue si chiar sa imbunatateasca munca lor. Pe anul trecut au deja 3 melodii noi: "Supranatural", "La fel de prost ca tine", "Bag p**a-n lume si v-o fac cadou". In prima zi din acest an, au lansat melodia "Cat poti tu de tare", in colaborare cu Bodo, impreuna cu videoclipul filmat in Kristal Glam Club din Bucuresti, avandu-l ca invitat special pe Daniel Ghita. In plus, la filmarile pentru "Cat poti tu de tare", i-au invitat pe fani sa participe in videoclip, daca doresc. 
Acum asteptam noul album numit "Amintiri din viitor", care cu siguranta ca va fi la nivelul asteptarilor. 


Si decat sa va obositi timpanele cu muzica comerciala, care nu are nici un mesaj, mai bine ascultati-i pe cei care chiar au ceva de spus si nu ezita s-o faca. 

Pornstep, motherfuckers!

O da. Suntem in sfarsit in 2011. Si parca nu imi vine sa cred ca a trecut asa de repede anul si ca deja suntem in a doua zi de dupa revelion.
Despre revelion ce sa zic... speechless! :))) "Actiunea" s-a desfasurat acasa la i. evident. Ei bine la inceput a fost foarte ok, am ascultat muzica, am jucat carti, am ras si am vorbit despre orice. Baietii ne-au pozat decolteele si noi le-am pozat... tot ce se putea. :)) Ne-am jucat cu baloanele carora le-am dat diferite forme si semnificatii porcoase si am ras la bancurile tatalui lui i.. Mai apoi insa, totul a luat o intorsatura total neasteptata pentru toti.
Am profitat de faptul ca am fost 2 baieti si 2 fete. I. si r. deja trecusera la "actiune", asa ca desi nu aveam nici un chef, trebuia sa fac si eu ceva. Avand in vedere ca s. era ca si adormit, aproape ca ma adormea si pe mine. Si na, nu stiu de ce am fost foarte diferita de cum sunt de obicei. Dar oricum. Urasc tipii timizi. Asta macar o stiu sigur. Intotdeauna i-am urat. Si apoi, aia mototoli. Fara sa fiu prea rautacioasa. Na, asta e. Lipsa de experienta si-a spus cuvantul, insa nu m-am lasat prea descurajata. Asa ca na, am incercat sa il trezesc putin, cu melodia serii pe fundal. I. si r. deveneau din ce in ce mai "infierbantati" si ma distram ascultandu-le rasetele si nu numai. Pe la 4 dimineata, incepusem sa ma plictisesc de moarte si am propus sa jucam carti din nou. Mda. Nu a durat prea mult.
Preferam sa stau pur si simplu si sa ascult Pornstep, decat sa fac... altceva. Eram usor dezamagita, dar preferam sa ma gandesc la ceva care sa ma faca sa ma simt mai bine decat sa imi plang de mila. Si am avut la ce. :X Oricum... nu pot sa spun ca nu a fost si vina mea. Adica daca eram "in forma" cu siguranta ca as fi facut mult mai multe si ca nu as fi zis(scris) toate astea acum. Na, asa a fost sa fie. Dar nu regret. De fapt, astept cu nerabdare o alta ocazie ca sa arat ce pot si la ce ma duce capul.

Cuvintele si expresiile serii: "o sa innebunesc cu tine in noaptea asta", gen, "I'm just saying", smahoz, "sex on the beach (bitch)", rock, "this is pornstep, motherfuckers", lol= la o laba, "care dracu era paharu' meu?", suc de rosii, hardcore, sfoara, "bunicu' lu i. are gusturi bune", etc.

eu: ba s., cine dracu sforaie? X(

s.: nu stiu :))

eu: ba uite la i. pana unde a venit cu curu... nu mai am loc, ma simt ca o sardina. - i. se da la o parte. 

s. rade 

i.: oi fi eu adormita pe jumate, da surda nu sunt:))

eu: ba i. ... cine dracu sforaie? X( tu sau r.? 

i.: r. ... shh!

r.: eu te-am auzit pe tine sforaind! 

Bula vine de afara si intra in casa. Mama lui era in dus. Intra Bula in baie fara sa bata la usa. Mama sa, speriindu-se de el, isi acopera zona genitala cu mainile. 

Bula: Mami, da ce ai acolo? 

Mama (nestiind ce sa spuna): Pai... ahm... o pasarica.

Bula: A da? Atunci ai grija sa nu iti intre in p**da! 

P.S. Sarbatori fericite si un an cat mai bun tuturor!