E asa de bine sa ai cu cine sa iesi, cu cine sa vorbesti, cu cine sa razi in hohote si pe cine sa iei in brate. Desi nu am incetat sa fac toate lucrurile astea, in ultima vreme parca am cam uitat de importanta lor pentru mine.
Ma enerveaza asa de tare oamenii seci, oamenii pe care oricat i-ai lua in brate si carora oricat le-ai da de inteles ca tii la ei, raman la fel de reci cu tine. Nu cred ca as putea fi vreodata asa nici daca mi-as dori asta. Ma rog... asa sunt eu, mai dragastoasa. Nu toti sunt ca mine. Si nu ca mi-ar place sa sufoc toti oamenii cu imbratisarile si cu excesul meu de dragalasenie, dar sunt dependenta de afectiune si o stiu. Si nu ma simt parca deloc in largul meu langa niste oameni care par a fi sloiuri de gheata cu picioare, care pur si simplu nu iti dau niciodata inapoi o imbratisare sau care se stramba cand ii pupi pe obraz si apoi isi sterg 'balele' inexistente de pe el.
Pana si cei cu care nu am aproape nici o treaba imi pot da un zambet cald atunci cand il cer. Ii apreciez nespus pentru asta.
Ii iubesc si apreciez pe cei care iti dau o imbratisare sau care pur si simplu iti spun un lucru dragut cand te astepti mai putin si te fac sa zambesti mereu, indiferent in ce toane esti. Si azi am descoperit din nou placerea sa fiu in compania cuiva care sa faca toate astea. Cineva la care nu ma asteptam s-o faca. De fapt asta e si ideea: ca nu am mai simtit asta de mult de la o persoana de la care nu as fi avut pretentii sau asteptari. Oricum, e foarte dragut sentimentul si, nu ca as da in altceva sau ca as vrea sa se interpreteze tot felul de tampenii, dar chiar mi-a placut.
Sper ca voi cunoaste tot mai multi oameni de acest fel. Oameni care sa aiba macar lucrul asta in comun cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu