Traim intr-o lume cruda. Ticsita de fel si fel de oameni, de personalitati si caractere diferite. Ideea cea mai importanta e, dupa parerea mea, sa stii de cine sa te lasi influentat si de cine nu. In ultimele zile pot sa spun ca am invatat destul de multe. Adica... am deschis si mai bine ochii pentru a vedea cat mai clar ce e in jurul meu si sa nu ma amagesc ca poate e doar un vis, de fapt un cosmar. Ce pot sa spun, asa cum am citit pe blogul unei potentiale amici, prin viata noastra trec mii de oameni. Si cel mai interesant e ca, fiecare e total diferit de celalalt, chiar daca la prima vedere par sa aiba multe in comun.
Oamenii sunt rai, foarte rai. Si in special copiii si adolescentii care nu sunt copti la minte si inca traiesc in lumea lor in care tot ce au de facut e sa critice si sa improaste cu noroi pe oriunde apuca. Exact genul de oameni de care sunt eu inconjurata. Incerc sa ma ridic deasupra lor, fara sa dau impresia ca ma cred cu mult superioara lor si modului lor de a gandi.
E doar inceputul si deja am tras multe concluzii. Si stiu cum sa ma feresc de tot si de toti cei pe care ii consider nepotriviti pentru anturajul meu sau pentru imaginea 'modelelor mele in viata'. Nu multi pot, totusi, face asta. Si uneori stau si ma gandesc oare cum vor fi ei in viitor. Cum vor gandi asupra trecutului, prezentului si viitorului si ce expresii voi vedea pe fetele lor dupa ceva ani. De multe ori ma intreb cumde Dumnezeu a putut sa ne faca pe toti unici. Dar na, sunt foarte multe intrebari care ni le punem in fiecare zi, si ne uitam cum trec anii si ne trec vietile fara sa le gasim raspunsurile.
Ma uit la mine si imi explorez in fiecare zi gandurile si impresiile, afland in fiecare zi, sau poate chiar in fiecare minut, ceva nou. Oare de ce mie nu imi vine niciodata sa critic dupa aparente, dupa aspect si dupa ce spun ceilalti? Chestia asta mi se pare foarte misto. Si pot sa zic ca e una dintre acele lucruri pe care le numim 'calitati'. Sau poate e mult spus. Poate sunt doar alte moduri de gandire si de critica decat cele pe care le vad si observ in fiecare zi la ceilalti. Ma gandesc ca stiu sa imi apreciez prietenii si in special oamenii corecti si cu care ma inteleg bine, indiferent de cum arata sau alte lururi care nu au nici un fel de importanta intr-o prietenie. Daca mai exista asa ceva in ziua de azi. Tind sa cred ca da.
Desi, cu ceva timp in urma nu credeam ca zicala 'Cei la care tii cel mai mult te dezamagesc cel mai tare' e adevarata dar... am ajuns sa aflu pe pielea mea ca m-am inselat amarnic. Si totusi, nu ma ghidez dupa asta. Nu pun raul in fata de obicei. Am multe sperante si vise si imi place sa cred ca voi obtine ce imi doresc, daca imi doresc cu adevarat. Depinde doar de noi sa schimbam ceva. Si daca ne place sa fim putin diferiti, fie ca in sensul bun sau rau, atunci inseamna ca avem o personalitate. Si macar asta stiu ca e un lucru bun, unul dintre putinele lucruri bune din societatea de azi.
Vad in fiecare zi oameni rai, oameni care nu fac altceva decat rau, nimic altceva decat sa raneasca. Oare ce e in capul si inima lor? Oara roata aia chiar se intoarce? Am o speranta ca da. Macar atat. Atata satisfactie sa am si eu. Ca acum, cand simti ca esti tradat, cand simti ca toti te lasa sa cazi in abis, te gandesti ca se intoarce roata si ca intr-o zi iti va fi si tie bine. Ca cica daca nu e rau, nu poate fi nici bine. Vorba aia... Dumnezeu vede. Ma... da tot vede. Serios. Nu ma indoiesc de El. Si cred ca e singurul care sunt sigura ca nu ma va dezamagi si ca nu va uita toate relele facute atat mie, cat si prietenilor mei. Ca pana la urma cica nici o fapta rea nu ramane 'neplatita'. Sa speram. Tot ce ne-a(mi-a) ramas e speranta si o infinitate de ganduri bune pentru cei care le merita. Ca nu am fost niciodata nedreapta, sau cel putin am incercat sa nu fiu.
Mi s-a spus ca sunt o prietena buna. Mereu ma gandesc la asta. Chiar daca poate pare superficial, pentru ca nimic nu pare sa fie decat o minciuna acum, chiar sunt una. Imi pasa cu adevarat de prieteni si de cei care imi dovedesc ca merita asta. De cei care imi atrag atentia intr-un anume fel. Si indiferent cat imi e de greu, ma gandesc la ceilalti inaintea proprie-mi persoana. Ati spune ca 'mi-au murit laudatorii' sau ca poate chiar sunt asa. Oricum nu imi pasa. Si de obicei incerc sa ii las pe ceilalti sa vorbeasca despre mine. Dar acum nu se vorbeste despre calitati, ci numai despre defecte si de greseli. Si nu numai ca se vorbeste, se incearca pe cat posibil sa fie si scoase in evidenta cat mai mult pentru 'publicitate'.
Si mie imi place sa rad, dar obisnuiesc sa ma gandesc inainte s-o fac. Da... sa gandesc. Ti se pare prea 'deplasat' nu? Normal. Nu ma mira. Nu ma mira nimic... absolut nimic. Si, ca o adaptare a vorbei profului de sport... poti sa mergi pe strada, sa ti se dea cu ceva in cap pe la spate si sa sfarsesti tragic si stupid pe un trotuar jegos din iubita ta Romanie.
Incerci sa te remarci si sa iesi in evidenta comentand si dandu-ti cu parerea atunci cand nu e ceruta de nimeni? Sa razi ca un prost de cei care nu o fac cand e vorba de tine si care nu merita asta? Obisnuiesti sa nu gandesti deloc cand deschizi gura? Iti place sa te dai in spectacol? Hmm... exact 'calitatile' care se gasesc la orice colt de strada si de care dai in Romania pana ti se acreste. Si daca nu iti pasa si continui indiferent de ce ti se spune, si refuzi sa iti folosesti si ultimul neuron care ti-a mai ramas in cap, mai da-te-n gatu' matii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu