Dragobetele & Co.

Si azi e Dragobetele. Valentine's Day-ul la romanasi. Ce pot sa spun... e o sarbatoare mai 'inghitita' decat cea a americanilor, in tara noastra desigur. Multi nu ii vad rostul, si nici eu nu pot spune ca as crede contrariul. Dar oricum, e dragut totusi sa te astepti ca intr-o anumita zi, partenerul sa isi faca mai mult timp pentru tine.
Azi, ca si in toate zilele din ultima perioada, am fost foarte ocupata. De abia imi mai vad capul de invatat si de tot felul de tampenii pentru scoala. Azi am luat uniformele. Wow. Foarte dragut. Trebuie sa modific si vesta si fusta. Dar astea-s detalii. In principiu e bine. Cred. Si sambata tre' sa merg la Iasi pentru un fel de Public Speaking. Ceva foarte freaky. M-am chinuit o gramada sa invat discursul si am muncit foarte mult si inca nu am terminat, deci tot ce sper e sa mearga bine. Oricum, abia astept sa dorm si sa termin cu toate ca abia mai am timp de mine.
Lasand toate astea la o parte, o zi a Dragobetelui, sau ce a mai ramas din ea, cat se poate de fericita va doresc! :*

Cultura prin copaci.

Ma ingrozesc. Azi mi s-a intamplat un lucru foarte... 'interesant'.
Eram cu i.. Plecasem de la scoala ca sa mergem la Biblioteca Judeteana. Am luat un taxi pentru ca i. isi uitase permisul si ma rog... poveste lunga.
Ideea care m-a frapat a fost ca i-am spus taximetristului sa ne lase la Biblioteca Judeteana sau prin apropierea ei. Mi-am dat seama abia dupa ce am coborat unde ne aflam. La locatia unde era acum foaaaarte mult timp Biblioteca Judeteana, si anume in fata Hotelului Decebal. Nu i-am mai spus nimic... am lasat-o asa, ca oricum ne-a luat o gramada de bani si nici nu stiu de unde pana unde, dar ma rog. Am facut o scurta plimbare pana la biblioteca prin ninsoare si udandu-mi cartea, dar macar am ajuns cu bine la destinatie. Ma gandeam ca omul ala ori nu a mai fost prin centrul orasului de mult, ori e un incult si jumatate de nu stie unde s-a mutat de nu stiu cat timp Biblioteca. Si spun asta pentru ca vechea cladire de patrimoniu national unde era inainte Biblioteca a tot fost pana acum restituita si reconditionata pentru ca era praf si pulbere si statea sa cada. Si acum nu e gata nici macar pe exterior. Credeam ca toata lumea stie, sau cel putin cei care ar trebui, unde este Biblioteca Judeteana. Adica sa fim seriosi... avem si noi o biblioteca si majoritatea bacauanilor habar n-au unde este. Mai ales ca e intr-o locatie atat de publica si evidenta ca nu ai cum sa n-o observi. Doar daca se plimbau prin parc si dintr-o data ar fi dat peste o cladire imensa cu un afis pe care scrie mare cat capul lor "Biblioteca Judeteana" ar fi putut afla fara prea multa bataie de cap.
Ei bine, ii inteleg pe cei care n-au mai fost la biblioteca de un secol pentru ca nu au avut nevoie sau pur si simplu pentru ca nu i-au interesat, dar nu ii inteleg pe cei cum sunt taximetristii astia care se presupune ca ar trebui sa stie lucrurile astea, ca doar de aia sunt pusi sa duca oamenii unde li se spune.
Incerc sa trag o concluzie de aici fara sa trag in groapa toti bacauanii. Nu cred ca exista vreun om in orasul asta care sa nu fi mers in viata lui in parcul mare din centru. E cam singurul loc in care nu te deranjeaza chiar asa de mult sa vezi oameni de toate varstele. Sau cel putin nu ar trebui.

Ideea in mare o stiam: Nu prea se mai citeste in ziua de azi. Cei care inca mai citesc sunt ori batrani care au facut asta toata viata, ori copiii lor care nu prea aveau alta ocupatie la varsta noastra si citeau mereu. Generatia mea e cam lipsita de cultura si de placerea cititului. Multi zic ca e din cauza internetului, dar eu cred ca depinde foarte mult si educatia. Daca parintii tai au citit carti bune si si-au dezvoltat gustul pentru carti, cu siguranta ca nu vor ezita sa te indrume si pe tine. Cam asa e in cazul meu. Numai ca nici eu nu prea citesc. Si habar n-am de ce. Adica imi place chiar mult sa citesc, numai ca nu imi gasesc timp pentru asta si nu pot sa spun ca ar fi bine. Oricum, vorba lu' tata: 'Nimic nu se compara cu o carte buna, o mancare buna si o muzica buna.' Sunt intru totul de acord cu el. Am citit si eu ceva carti pana acum, chiar de nu ma pot mandri ca sunt o cititoare inraita, si pot spune ca e foarte misto si mie chiar imi place. Dar bine... depinde si ce citesti.

Si, ca un sfat, cititul nu a omorat pe nimeni. Nu urma turma!

Generatii.

Ei bine... cu totii stim in mare cam cum e generatia din care facem parte. Dar cel mai interesant e atunci cand iti dai seama de unele chestii pe care nu le-ai observat pana de curand la cei care te inconjoara si se presupune ca nu sunt 'de-o teapa cu tine'.
Azi am invatat ceva lucruri noi. Am fost la o piesa de teatru la Ateneu. Dar o piesa deloc ca celelalte pe care le mai vazusem inainte. Nu am stiut nici noi, nici doamna profesoara ca spectacolul in cauza, numit 'Amintiri din copilarie', avea sa fie unul pentru pentru cei pana in clasa a 6-a, zic ei. Eu zic ca a fost pana in clasa a 4-a. Si nu pentru ca ma simt eu cu mult mai matura decat trebuie si imi place sa critic in mod ironic tot ce vad.
Eu si mh. am ajuns primele din sala. Sau ma rog... impreuna cu altii care au intrat odata cu noi. Nu parea nimic suspect pana cand sala a inceput sa se umple cu copilasi oracaitori pana in 10 ani. A fost un soc. Speram sa nu fie atat de rau pe cat parea... Eram inconjurate de piticanii care mai de care mai galagioase si cu un comportament 'demn de retinut'. Mi-am dat incet-incet seama ca 'dragalasii' astia au asa un vocabular ca iti vine sa fugi sau sa iti spui ca e doar in mintea ta.
Stateam pe scaun si incercam sa vorbesc la telefon. Se intorc cu fata la mine cei 2 baietei din fata mea si incep sa... discute:
X: 'Uite ba la asta ce buna e frate...'
Y: 'Da ba stiu... am vazut-o."
X: 'Da' asta cu ochelari nu imi place ba...e naspa. Ti-o las tie.'
Y(intorcand ochii peste cap): 'Da ba... cum zici tu.'
Dupa cateva minute...
X: 'Uite ba la tipa asta de langa tine, nu-i asa ca-i buna? Ai vrea tu sa ti-o las tie.'
Z: 'Da' ce sa fac eu cu ea ma?'
                Conversatia in cauza e cat se poate de reala si s-a 'tinut' chiar sub ochii mei. Nu vreau sa pun in evidenta faptul ca eu am fost 'catalogata' ca fiind 'buna', iar mh. nu. Din potriva. Stateam si ma gandeam.. Nici unul de varsta mea nu cred ca ar spune toate astea de fata cu mine. Dar vorba profei de romana... tre' sa se dea si ei interesanti cumva. Ca doar e varsta. Dar de fapt ei nu se dau in spectacol doar la o anumita varsta, ci mai mereu in toata viata lor. Unii mai mult, altii mai putin. Oricum, ideea e ca e trist. E foarte trist sa vezi cum educatia copiilor din ziua de azi e nula si cum, oricat te-ai stradui sa le bagi ceva in cap, nu poti. Inafara de asta, am mai auzit si expresii 'inteligente' de genul: 'S-a imbolnavit de deces, ba!' sau tot felul de americanisme luate de prin filmele de prost gust, din desenele animate sau din jocurile daunatoare creierului. Ca sa nu mai zic de injuraturi si altele. Na. Si mai credeam ca generatia mea e varza. Pai astia cum or sa ajunga ma? Don't answer. Speechless.
Asta ma motiveaza si mai serios sa devin cineva in viata asta, daca nu sunt deja, si sa fac tot posibilul ca iubita mea odrasla sa aiba o educatie aleasa. Ca doar de aia ne nastem si ne chinuim atata sa ne facem o viata. Pentru noi si pentru copiii nostri. Si chiar de poate ma gandesc prea departe, prefer sa o fac de pe acum decat sa realizez cand e prea tarziu ca am un copil cu lipsuri si lacune iremediabile.
Revenind la piesa, nici nu stiu ce as putea sa spun. M-a plictisit teribil. Actorii cantau si mai mult se prosteau pe scena, recitand cateva replici invatate la repezeala, au apelat la public incercand sa ii invete sau sa le aduca aminte literele si alfabetul si alte de-astea. Nici noi, nici doamna profesoara nu ne asteptaseram la asta, dar totusi nu ne-am lasat dezamagiti. Am incercat sa... 'le facem jocul'. Eu una m-am bucurat cand s-a terminat. Abia asteptam sa dorm ca de obicei.

Deschideti-va ochii si folositi internetul pentru a va destepta, nu pentru a va prosti. Ca prosti sunt destui. Sau mai mult decat destui.

Treburi.

Pfai, e deja o saptamana de cand nu am mai scris. In ultima vreme nu mai am timp nici de mine.

Pe 11 ne-am bucurat cu totii de inca un spectacol, si anume Balul Balurilor Bobocilor. Stiu ca suna cam ciudat. Dar da. A fost un concurs exact ca si Balul Bobocilor, numai ca s-a tinut numai intre cei care au ocupat locurile I si II, castigatorii fiind super-boboceii pe Bacau. A fost ok, ca si primul bal. In schimb, ne-am bucurat din plin de un concert marca Grasu XXL si Guess-Who, care a ridicat sala in picioare si a facut o atmosfera incendiara. Seara s-a sfarsit in Club Zebra, unde i. mi-a ars ciorapii cu tigara si am primit si o portie de nervi-bonus din partea lui a.. In rest a fost o seara geniala.

Azi cica e Valentine's Day. Pai... la multi anisori indragostitilor, si alte urari dragute. Nu sunt adepta acestei sarbatori, pentru ca am luat-o de la americani si pentru ca mi se pare inutila. Ca doar de fapt noi, romanasii, o sarbatorim pe 24, de Dragobete. Dar numai din spuse. Ca daca intrebi, 9 romani din 10 stiu de Valentine's Day si nu stiu de Dragobete. Ma rog. O consider ca fiind o zi fara prea multa insemnatate, dar care totusi ii face sa se simta mai importanti pe cei ce sunt intr-o relatie amoroasa frumoasa. Nu as putea spune ca e o zi total inutila, ca ma gandesc ca poate a fost creata si ea cu un scop. E poate o zi mai speciala in care iti poti face curaj sau poti avea o scuza pentru a-i face o surpriza persoanei iubite.

Azi am avut o zi plina. De fapt, in ultima vreme cam toate zilele saptamanii sunt din ce in ce mai pline pentru mine. Merg la scoala, apoi la biblioteca, apoi acasa, teme, si poate si la CRE joia. Am avut si o inspectie pentru care am tot citit din minunatul Shakespeare pret de cateva zile, si care, dupa parerea mea, a mers destul de bine. Oricum, nu am avut timp sa facem prea multe din ce ne propusesem si am cam muncit degeaba. Ma rog... sper totusi sa nu fie degeaba. Am inceput sa merg la biblioteca foarte des, aproape in fiecare zi in care am ocazia. Si nu numai pentru ca am o companie placuta, ci si pentru ca imi place mult sa evadez din gradina zoologica ca sa merg sa ma bucur de o carte intr-o liniste deplina pentru cateva ore. Nici nu simt cum trece timpul cand stau acolo, si as sta cu zilele fara sa plec. Nu ca as simti o covarsitoare placere pentru lectura dintr-o data, ci mai degraba nevoia de liniste si pace si de oameni normali si calmi. Acolo pot sa stau linistita si sa imi incarc bateriile, chiar de ajung ca fugarita de masini pe la ora 17 acasa.

Ehh... sper sa pot rezista presiunii ca si pana acum. Bafta si voua! :)

Noi vrem respect.

A inceput scoala. Simt din in ce mai mult un profund dezgust. Si nu e neaparat din cauza scolii.
Respectul de sine se pierde din ce in ce mai mult si parca ma simt intr-o vagauna fara scapare. Oamenii sunt rai, incredibil de rai. Si nici macar ei nu stiu de ce. Asa i-a facut mama-natura sau poate, asa le place. Si ma refer la respectul de sine deoarece consider ca de nu ai respect pentru ceilalti, nu ai respect pentru propria persoana. Si am mai auzit asta din multe parti.
Azi am avut placerea sa stau putin de vorba cu colega noastra cea noua. Am fost curioasa sa aflu de ce s-a mutat, iar raspunsul intr-un fel m-a uimit, iar in alt fel nu m-a mirat deloc. Batjocura colegilor. Si tot nu inteleg. La ce iti foloseste sa faci rau unui coleg sau sa-l faci sa se simta aiurea? Cred ca nici daca ar merita nu ar trebui s-o faci. Si mai toata lumea o face. Cu totii radem de o persoana mai slaba de inger, sau cu o serie de calitati care ni se par insuficient respectabile de a le noastre. Nu ca as fi vrut sa fac publica o mica parte din trecutul ei, ci pur si simplu ma gandeam ca e un subiect pe care nu l-am mai dezbatut de mult. Si apoi, eu chiar nu am nici un interes sa ii fac rau, dimpotriva. Chiar imi place de ea, si zic asta in speranta ca nu o sa trezesc niste rasete care-si au baza in mintile noastre perverse. E o tipa ok, nu e pitipoanca, pare desteapta si de treaba. Cam asta e prima impresie. Am vorbit o data in viata cu ea dar astea-s detalii. Am tot timpul s-o cunosc mai bine.
Deci na, nu prea ai ce face daca esti in postura victimei. In schimb, daca esti de cealalta parte, poti face ceva. Dar am o vaga presimtire ca nu o s-o faci. Te simti bine asa, pana vei ajunge si tu in postura victimei.

Azi a fost o zi plictisitoare si obositoare in acelasi timp. La un moment dat, am fost in laboratorul Ael, unde ne astepta un tip ce avea sa ne povesteasca despre modul cum a fost pictat tavanul Capelei Sixtine de catre Michelangelo. Un subiect interesant, cel putin pentru mine. In schimb nu a fost asa interesant discursul plictisitor al tipului. Oricum, ideea era ca macar o sa stam relaxati o ora. Dupa ce am terminat orele, a trebuit sa merg iar cu i. la storceala de creieri la biblioteca, pentru a mai scrie cate o frantura din uriasa tema la romana pentru vacanta. Acolo am ras o gramada ca de obicei, am scris si ne-am holbat la 2 tipi care se holbau la noi la randul lor. Fun. Apoi casa. As fi preferat sa ma bag direct in pat pentru ca am dormit numai 3 ore azi-noapte dar... nu stiu de ce nu am nici un chef de stat in pat acum. Si se intampla cam rar asta.
Ziua asta m-a facut sa realizez cateva lucruri. Oricum, respectul cred ca e cel mai important dintre toate. Si nu am realizat asta numai din ce am discutat cu mh., ci dintr-o serie de mai multe intamplari ce s-au petrecut azi. Si nu ca as fi eu cine stie ce desteptaciune pe doua picioare, dar imi place sa observ cat mai bine lucrurile exact asa cum sunt ele. Si reusesc sa invat cat mai multe pe zi ce trece. Si apoi trebuie sa recunosc ca imi si place sa profit de unele situatii ca sa mai invat cate ceva.

Pentru tine.

In viata mea de zi cu zi nu se mai intampla multe lucruri iesite din comun. Si oricum nu asta e ideea. Nu as putea spune ca sunt deranjata de asta. Sunt in vacanta si imi place. Nici acum nu am scapat de raceala, ba m-am pricopsit si cu o durere de cap. Tot incerc sa imi pun ordine in ganduri si sentimente, sa imi dau seama cine merita si cine nu compania si prietenia mea. E ca o lupta infinita de a fi in cercul potrivit de copilasi.
Dar azi e o zi mai speciala. Azi am facut si altceva decat sa pierd timpul. M-am tot gandit cum isi petrece el ziua de azi. Pentru ca e speciala. Si nu pentru mine. De fapt e si pentru mine intr-un fel. E ziua scumpului meu. Nu m-am putut abtine ii scriu ceva chiar de nu se stie cand o sa citeasca.

                                                        Dragul meu T., 
As da orice sa fi petrecut ziua asta cu tine, dar cu siguranta ca nu ai dus lipsa de o companie placuta. Sper ca minunata varsta de 18 ani sa iti aduca numai impliniri si bucurii, asa cum sunt convinsa ca meriti. Imi doresc ca in aceasta zi, daca nu in toate, sa te simti cea mai importanta persoana pentru toti cei care te inconjoara. (Pentru mine oricum esti mereu cel mai important.) Sa simti ca toata lumea se invarte in jurul tau si ca stelele iti vorbesc doar tie. 
As vrea sa fi putut fi acolo, sau in orice colt de lume, numai cu tine, sa stam intinsi pe iarba si sa iti arat toate stelele de pe cer, toti norii si tot ce poti vedea. Sa iti spun ca pentru mine insemni mai mult decat cea mai stralucitoare stea de pe cer, decat cel mai pufos nor, decat cea mai frumoasa culoare a cerului si decat orice vietate sau lucru impresionant. 
Iti doresc sa insemni pentru toti cat insemni pentru mine, dar sa mai fie si cativa invidiosi, ca sa te mai si distrezi facandu-le in ciuda si care, sa te faca sa te simti cu adevarat special. 
Ii invidiez pe toti cei care sunt acolo cu tine, invidiez pana si scaunul pe care stai. As vrea sa te strang in brate si sa ma bucur de parfumul tau, mirosindu-l pana ce as simti ca l-am luat pe tot in fiinta mea mica. As vrea sa fi tinut azi un concert, iar eu sa fi fost acolo undeva, fara ca tu sa stii, in spatele scenei cu toti colegii si prietenii tai, pregatindu-ti o petrecere surpriza. La sfarsitul concertului sa fi venit pe scena si sa te imbratisez urandu-ti un calduros si nepretuit "La multi ani!" in fata publicului care apoi ar canta in cinstea aniversarii tale. As fi fost asa de fericita numai sa iti vad bucuria din ochi si sa simt ca in momentul acela te simti cel mai important om. 
As vrea sa fiu o musca si sa te urmaresc peste tot, dar nu ar mai avea nici un farmec. Atunci cand te-as vedea pentru prima data as fi deja obisnuita cu tine. 
As vrea sa fiu tavanul incaperii in care te afli atunci cand petreci cu prietenii, sa iti vad zambetul si ochii si sa te imbratisez cu privirea. Sa te surprind atunci cand esti in centrul atentiei, atunci cand numai tu contezi. Sa fiu fericita pentru tine asa cum sunt mereu, sa fiu mandra ca esti doar al meu si asa vei ramane. 
Iti doresc ca aceasta zi sa te faca sa te gandesti la mine, asa cum stiu ca faci mereu, si la toti cei care te iubesc si ar da orice sa-ti fie alaturi in momentele care conteaza cel mai mult pentru tine. Si as mai vrea sa iti aduci aminte ca orice s-ar intampla, acolo si aici, eu tot te astept si nici nu respir fara sa te am in gand; ca visez mereu la ziua in care vei veni in sfarsit si ca sunt si voi fi mereu aici pentru tine.    

                    Un sincer "La multi ani!" cu toata dragostea de la fetita ta mica cu suflet mare,
                                                                                                                                          A.