Generatii.

Ei bine... cu totii stim in mare cam cum e generatia din care facem parte. Dar cel mai interesant e atunci cand iti dai seama de unele chestii pe care nu le-ai observat pana de curand la cei care te inconjoara si se presupune ca nu sunt 'de-o teapa cu tine'.
Azi am invatat ceva lucruri noi. Am fost la o piesa de teatru la Ateneu. Dar o piesa deloc ca celelalte pe care le mai vazusem inainte. Nu am stiut nici noi, nici doamna profesoara ca spectacolul in cauza, numit 'Amintiri din copilarie', avea sa fie unul pentru pentru cei pana in clasa a 6-a, zic ei. Eu zic ca a fost pana in clasa a 4-a. Si nu pentru ca ma simt eu cu mult mai matura decat trebuie si imi place sa critic in mod ironic tot ce vad.
Eu si mh. am ajuns primele din sala. Sau ma rog... impreuna cu altii care au intrat odata cu noi. Nu parea nimic suspect pana cand sala a inceput sa se umple cu copilasi oracaitori pana in 10 ani. A fost un soc. Speram sa nu fie atat de rau pe cat parea... Eram inconjurate de piticanii care mai de care mai galagioase si cu un comportament 'demn de retinut'. Mi-am dat incet-incet seama ca 'dragalasii' astia au asa un vocabular ca iti vine sa fugi sau sa iti spui ca e doar in mintea ta.
Stateam pe scaun si incercam sa vorbesc la telefon. Se intorc cu fata la mine cei 2 baietei din fata mea si incep sa... discute:
X: 'Uite ba la asta ce buna e frate...'
Y: 'Da ba stiu... am vazut-o."
X: 'Da' asta cu ochelari nu imi place ba...e naspa. Ti-o las tie.'
Y(intorcand ochii peste cap): 'Da ba... cum zici tu.'
Dupa cateva minute...
X: 'Uite ba la tipa asta de langa tine, nu-i asa ca-i buna? Ai vrea tu sa ti-o las tie.'
Z: 'Da' ce sa fac eu cu ea ma?'
                Conversatia in cauza e cat se poate de reala si s-a 'tinut' chiar sub ochii mei. Nu vreau sa pun in evidenta faptul ca eu am fost 'catalogata' ca fiind 'buna', iar mh. nu. Din potriva. Stateam si ma gandeam.. Nici unul de varsta mea nu cred ca ar spune toate astea de fata cu mine. Dar vorba profei de romana... tre' sa se dea si ei interesanti cumva. Ca doar e varsta. Dar de fapt ei nu se dau in spectacol doar la o anumita varsta, ci mai mereu in toata viata lor. Unii mai mult, altii mai putin. Oricum, ideea e ca e trist. E foarte trist sa vezi cum educatia copiilor din ziua de azi e nula si cum, oricat te-ai stradui sa le bagi ceva in cap, nu poti. Inafara de asta, am mai auzit si expresii 'inteligente' de genul: 'S-a imbolnavit de deces, ba!' sau tot felul de americanisme luate de prin filmele de prost gust, din desenele animate sau din jocurile daunatoare creierului. Ca sa nu mai zic de injuraturi si altele. Na. Si mai credeam ca generatia mea e varza. Pai astia cum or sa ajunga ma? Don't answer. Speechless.
Asta ma motiveaza si mai serios sa devin cineva in viata asta, daca nu sunt deja, si sa fac tot posibilul ca iubita mea odrasla sa aiba o educatie aleasa. Ca doar de aia ne nastem si ne chinuim atata sa ne facem o viata. Pentru noi si pentru copiii nostri. Si chiar de poate ma gandesc prea departe, prefer sa o fac de pe acum decat sa realizez cand e prea tarziu ca am un copil cu lipsuri si lacune iremediabile.
Revenind la piesa, nici nu stiu ce as putea sa spun. M-a plictisit teribil. Actorii cantau si mai mult se prosteau pe scena, recitand cateva replici invatate la repezeala, au apelat la public incercand sa ii invete sau sa le aduca aminte literele si alfabetul si alte de-astea. Nici noi, nici doamna profesoara nu ne asteptaseram la asta, dar totusi nu ne-am lasat dezamagiti. Am incercat sa... 'le facem jocul'. Eu una m-am bucurat cand s-a terminat. Abia asteptam sa dorm ca de obicei.

Deschideti-va ochii si folositi internetul pentru a va destepta, nu pentru a va prosti. Ca prosti sunt destui. Sau mai mult decat destui.