Noi vrem respect.

A inceput scoala. Simt din in ce mai mult un profund dezgust. Si nu e neaparat din cauza scolii.
Respectul de sine se pierde din ce in ce mai mult si parca ma simt intr-o vagauna fara scapare. Oamenii sunt rai, incredibil de rai. Si nici macar ei nu stiu de ce. Asa i-a facut mama-natura sau poate, asa le place. Si ma refer la respectul de sine deoarece consider ca de nu ai respect pentru ceilalti, nu ai respect pentru propria persoana. Si am mai auzit asta din multe parti.
Azi am avut placerea sa stau putin de vorba cu colega noastra cea noua. Am fost curioasa sa aflu de ce s-a mutat, iar raspunsul intr-un fel m-a uimit, iar in alt fel nu m-a mirat deloc. Batjocura colegilor. Si tot nu inteleg. La ce iti foloseste sa faci rau unui coleg sau sa-l faci sa se simta aiurea? Cred ca nici daca ar merita nu ar trebui s-o faci. Si mai toata lumea o face. Cu totii radem de o persoana mai slaba de inger, sau cu o serie de calitati care ni se par insuficient respectabile de a le noastre. Nu ca as fi vrut sa fac publica o mica parte din trecutul ei, ci pur si simplu ma gandeam ca e un subiect pe care nu l-am mai dezbatut de mult. Si apoi, eu chiar nu am nici un interes sa ii fac rau, dimpotriva. Chiar imi place de ea, si zic asta in speranta ca nu o sa trezesc niste rasete care-si au baza in mintile noastre perverse. E o tipa ok, nu e pitipoanca, pare desteapta si de treaba. Cam asta e prima impresie. Am vorbit o data in viata cu ea dar astea-s detalii. Am tot timpul s-o cunosc mai bine.
Deci na, nu prea ai ce face daca esti in postura victimei. In schimb, daca esti de cealalta parte, poti face ceva. Dar am o vaga presimtire ca nu o s-o faci. Te simti bine asa, pana vei ajunge si tu in postura victimei.

Azi a fost o zi plictisitoare si obositoare in acelasi timp. La un moment dat, am fost in laboratorul Ael, unde ne astepta un tip ce avea sa ne povesteasca despre modul cum a fost pictat tavanul Capelei Sixtine de catre Michelangelo. Un subiect interesant, cel putin pentru mine. In schimb nu a fost asa interesant discursul plictisitor al tipului. Oricum, ideea era ca macar o sa stam relaxati o ora. Dupa ce am terminat orele, a trebuit sa merg iar cu i. la storceala de creieri la biblioteca, pentru a mai scrie cate o frantura din uriasa tema la romana pentru vacanta. Acolo am ras o gramada ca de obicei, am scris si ne-am holbat la 2 tipi care se holbau la noi la randul lor. Fun. Apoi casa. As fi preferat sa ma bag direct in pat pentru ca am dormit numai 3 ore azi-noapte dar... nu stiu de ce nu am nici un chef de stat in pat acum. Si se intampla cam rar asta.
Ziua asta m-a facut sa realizez cateva lucruri. Oricum, respectul cred ca e cel mai important dintre toate. Si nu am realizat asta numai din ce am discutat cu mh., ci dintr-o serie de mai multe intamplari ce s-au petrecut azi. Si nu ca as fi eu cine stie ce desteptaciune pe doua picioare, dar imi place sa observ cat mai bine lucrurile exact asa cum sunt ele. Si reusesc sa invat cat mai multe pe zi ce trece. Si apoi trebuie sa recunosc ca imi si place sa profit de unele situatii ca sa mai invat cate ceva.