vineri, 25 martie 2011

Maleficul zambet al inculturii.

"A fi filolog nu inseamna a cunoaste mai multe limbi, ci a-ti cunoaste propria limba."
Nu m-am numit pana acum o filoloaga, dar mi-am dat seama ca asta sunt.
Imi dau seama in fiecare zi ca foarte multi dintre cei care ne inconjoara, sau care ma inconjoara, nu-si cunosc propria limba. Asta ar trebui sa fie ceva normal si la mintea cocosului. Dar se pare ca realitatea e cruda si ca acum iti trebuie o inteligenta sporita pentru a sti sa scrii corect gramatical si sa folosesti cuvintele corect. E ceva aproape supra-omenesc.
Desi tind sa cred ca scoala romaneasca este foarte buna si de asemenea incomparabila cu cea din alte tari, pe zi ce trece imi dau seama ca suntem de fapt mult mai prosti decat cei care nu depun eforturi prea mari la scoala, ca cei din Italia sau altele. Si acum am inceput sa imi pun problema ca ei nu au nevoie de eforturile astea pentru a fi destepti si pentru a-si cunoaste limba, in adevaratul sens al cuvantului.
Nu e vorba neaparat ca suntem prosti, dar nu inteleg de unde provine lipsa asta de cultura, daca as putea sa-i spun asa. Pentru ca totusi nu cred ca suntem cei mai prosti oameni din lumea asta, ci ca mai avem si noi partile noastre bune, spre indoiala altora.
Daca intrebi un adult despre asta, probabil ca o sa-ti spuna ca Messengerul e de vina, in cazul adolescentilor. Si desi acesta e cunoscut drept un mijloc de socializare, poate fi si daunator. Si de aici, problema: Se scrie foarte mult prescurtat, evitand scrierea cu cratima unde este cazul, probabil din cauza lenei, inlocuirea unor cuvinte de legatura sau conjunctii cu cate o litera, doua si alte de-astea. Ori eu nu consider ca daca faci aceste greseli in mod intentionat inseamna ca messul te prosteste. Messul doar intensifica acea doza de prostie deja existenta, astfel ca tu mai si crezi ca e ceva misto sa faci aceste greseli intentionate remarcate. Nu neg, deci, ca poate fi si asta un motiv sau o cauza a acestor dezinterese fata de limba natala.
Alte chestii care pe mine ma calca pe nervi adesea, sunt cuvintele 'imprumutate' din engleza si introduse in vocabularul nostru de zi cu zi. De exemplu, citandu-l pe domnul Puya: "Acum nu mai mergem la munca, mergem la job." Ce inseamna asta, frate? Eu inteleg ca e posibil ca dorinta de a invata o limba straina a crescut, dar asta nu implica 'imprumuturi' de genul asta. Pai cum sa nu se strice limba? Normal ca tu daca dintr-o fraza folosesti jumate din cuvinte luate din engleza, nu numai ca ala cu care vorbesti e posibil sa nu inteleaga (pentru ca de... nu il duce capu' nu? 8-|), dar sunt aproape sigura ca sunt multe cuvinte a caror sens propriu si exact nici tu nu il stii, preluandu-l de la altii de aceeasi teapa cu tine. Si uite asa se deterioreaza limba noastra, cam tot ce ne-a mai ramas numai al nostru. Ca tu in loc sa incerci sa iti perfectionezi abilitatile de scriere si vorbire, de a invata cuvinte si expresii noi si alte de-astea, nu mai stii cum sa vorbesti cat se poate de 'colorat', astfel incat sa fii si tu 'cool' printre prietenii tai. Ca sincer m-am si saturat sa aud oriunde replici de gen 'What the fuck, ba?' sau alte cacaturi. Si aici recunosc ca pana si eu mai folosesc asa ceva din cand in cand si habar n-am de ce. De abia acuma m-am desteptat si eu si imi dau seama ca e una dintre cele mai tampite lucruri pe care le facem.

Noi nici macar nu ne dam seama de greselile astea, care pana la urma nu ne fac sa fim sau sa parem mai destepti sau mai 'evoluati' decat ceilalti. Ca nici n-ai sa scapi de ele. Auzi si la televizor, si in muzica, peste tot. Si ideea e sa-ti mai folosesti si creieru' ala din cand in cand, ca sa nu-l 'suprasoliciti', si sa iti pui cateva intrebari despre tot ce-ti sta in obicei. Cred ca ti-ai da seama ca faci mai multe cacaturi decat ai fi crezut vreodata.

Un comentariu: