Pana la capat.

Mai e O ZI! Una...
Nu mai pot. Ma mir cumde nu am luat-o razna saptamana asta. Whatever. Faza naspa e ca mai facem pana si maine ore... si eu care credeam ca poate suntem si noi mai norocosi ca ceilalti si o sa fim scutiti de o zi. Maine avem latina prima ora. Dirigul a zis sa mergem numai cei care au medii mici. Pai si daca am medie mica si ma duc maine ce? Nu cred ca o sa ne mai asculte sau ceva(sper). Oricum, chiar de am medie mica sau nu, ma gandesc foarte serios sa ma duc. Si nu credeam ca o sa spun ceva de genul in viata asta dar, chiar as vrea sa il mai vad o data pe domn' Ifrim inainte de vacanta. Adica tipul a fost foarte ok cu mine ultima data si chiar as vrea sa stie ca apreciez gestul lui si ca ii sunt recunoscatoare. Pana acum am fost ingrozita de ora de latina, si mereu cand stiam ca e vineri imi venea sa ma incui in camera. Dar acum parca ma simt mult mai bine. Nici nu stiu ce o sa facem maine. Cred ca ne mai cheama ca sa asistam cand termina profii de incheiat toate mediile(daca nu au facut-o deja).
Doamne, abia astept sa stau in pat seara, sa ma uit pe tavan si sa spun: 'E vacanta ba! Nu ma mai trezesc maine la 7. Alarm off!' Yeah. Cel mai misto sentiment. Si sa vezi ce misto o sa fie cand o sa zic ca e vacanta de vara. Superb. Deja visez la vremurile alea, cum fac in fiecare an.

Ma rog, stiu ca astea nu prea au ce cauta in postarea asta dar... daca tot m-am laudat la i. si la s. ca o sa postez doua sau trei dintre compunerile pe care le-am facut pentru portofoliul la romana, cam ar trebui s-o fac. Si n-am sa le modific cu absolut nimic.

Prima compunere: 'Adolescenta'
Ce e adolescenta? Habar n-am. Stiu eu ceva si pe dincolo, daca intrebi zece oameni pe strada acelasi lucru, iti dau exact aceeasi definitie. Asa ca presupun ca e aceeasi. 
Adolescenta e o amestecatura de lucruri si sentimente. O amestecatura care cuprinde viata mea si a tuturor celor care au varsta intre 14 si 20 de ani. De fapt, nu numai viata. Ca pana si copacii ti se par altfel  decat unui adult. Pana si cele mai banale lucruri sunt altfel, sunt asa cum iti plac tie. Si toata lumea e a ta. In perioada asta din viata nu te gandesti ce o sa pui maine pe masa, nu te gandesti cum sa mai faci bani ca sa poti sa iti platesti facturile si sa traiesti si decent in acelasi timp. Cand auzi cuvintele astea in aceeasi propozitie, iti spui in gand: "Ehh... treburi de adulti.", iar apoi iti reiei ocupatiile specifice varstei. Poate ca nu ar trebui sa sune asa o compunere pe care urmeaza sa o predai profei de romana, dar asta e tot ce imi vine in minte acum. Revenind la adolescenta... ce pot sa spun. E geniala. Si bineinteles ca e mult mai misto sa auzi un adolescent vorbind despre adolescenta decat un adult vorbind despre adolescenta. Mentalitati diferite, viziuni diferite si tot tacamul. In adolescenta ne transformam, invatam, crestem si ne dezvoltam. E perioada in care te poti simti cel mai liber, chiar daca poate te streseaza parintii sau bunicii. Esti foarte usor influentabil si nu stii prea multe despre viata. Esti dornic de 'senzatii tari' si lucruri noi in permanenta. Nu prea stii sa faci diferenta dintre bine si rau si iti place sa incalci toate regulile posibile. Ai o energie deosebita in corp si vrei sa faci orice sa te integrezi cat mai bine in grupul tau de prieteni, sa iesi in evidenta cumva.
Ei bine, as putea sta toata noaptea la birou sa scriu despre asta, dar unde ar mai fi farmecul? Nici nu stiu daca as fi in stare sa mai scriu la cat imi e de somn.  

A doua compunere: 'Modele in viata'
Ce sunt modelele? Eu vad modelele ca pe niste ferestre. Daca o alegi pe cea buna, cand o deschizi, poti vedea exact privelistea la care visezi. Insa, daca alegi una mai putin potrivita, privelistea pe care o vei vedea te va dezamagi. 
Iti poti alege ca model o persoana pe care o intalnesti in viata ta de zi cu zi, o vedeta sau chiar un personaj imaginar, fie el creat chiar de tine insuti. Modelele sunt foarte importante. Trebuie sa stim sa ni le alegem, astfel incat viata noastra sa ia o intorsatura cat mai favorabila pentru noi insine. E destul de dificil sa iti alegi un model bun si care sa te reprezinte. Tind sa cred ca tot modelele din viata reala sunt cele mai bune. Consider ca daca ar fi sa ne facem toti ca model un personaj imaginar, l-am crea foarte aproape de perfectiune, daca nu chiar perfect. Noi nu putem atinge perfectiunea si atunci, la un moment dat, va aparea dezamagirea. Cand te gandesti care ar trebui sau care ai vrea sa fie modelul tau in viata, trebuie sa te gandesti mai intai la tine insuti. Trebuie sa te hotarasti ce vrei de la viata, si sa ai grija sa ai vise realizabile, si nu teluri pe care nu vei putea sa le atingi niciodata. Si e cam greu sa gasesti o persoana care sa te reprezinte in totalitate. De aceea, putem avea mai multe modele, luand de la fiecare ce credem ca e mai potrivit pentru personalitatea noastra.
Modelul meu in viata este fosta mea diriginta, profesoara mea de limba engleza din scoala generala. Am ales-o ca model acum mult timp si nu am gasit pe nimeni care sa ma reprezinte mai mult. Motivul principal pentru care am ales-o, este acela ca in viitor imi doresc sa devin profesoara de limba engleza, asa ca ea. Am descoperit placerea de a-mi folosi timpul invatandu-i cate ceva pe cei mai mici ca mine, atunci cand ea a lipsit intr-o zi de la scoala si m-a lasat pe mine, impreuna cu cateva colege, sa avem grija si sa stam cu elevii sai mai mici ca noi. Mi-a placut in mod deosebit sa fac asta, sa simt ca am un rol important in cresterea si dezvoltarea unor copii, lucru care mi se pare a fi de mii de ori mai important decat munca intr-o banca sau in oricare alta unitate. Dar trebuie sa iti si placa, sa simti ca esti facut pentru asta, pentru ca nu oricine are calitatile necesare unui profesor. 
Am ales-o pe ea nu numai pentru ca era profesoara mea, dar si pentru felul cum arata si se imbraca si pentru calitatile morale. Nu era intotdeauna asa cum mi-as fi dorit sa fie, dar am admirat-o mereu foarte mult pentru persoana care era si pentru tot ceea ce facea pentru noi. Cand ma uitam la ea, tot ce speram era sa ajung intr-o buna zi sa fiu macar jumatate din ce este ea. A fost atat un exemplu pozitiv, cat si un exemplu negativ pentru mine, iar datorita acestui fapt am invatat si mai multe de la ea. Nu m-am gandit niciodata ca poate nu e un model bun pentru mine, desi poate ar fi trebuit sa o fac, dar pur si simplu am simtit contrariul. Si daca intr-adevar nu e un model potrivit pentru mine, sper sa imi dau seama de asta si, eventual, sa imi gasesc altul mai bun inainte de a fi prea tarziu.
Poate ca multi dintre noi nici nu se gandesc acum ce vor sa faca in viata, nu se gandesc si nu isi bat capul cu lucrurile care sunt cu adevarat importante pentru noi. Majoritatea poate ca se gandesc la asta numai cand le da profa de scris o compunere ca asta, realizand atunci ca nu si-au pus niciodata problema in felul asta. Sau poate ca nici nu realizeaza. Si nu ma consider superioara lor pentru ca eu ma gandesc si realizez mai multe lucruri. Prefer sa le tin pentru mine. Majoritatea nu dau importanta nici daca le spune o persoana cu mai multi ani si experienta, d-apoi mie. Nu ar avea niciun rost. Oricum, intr-un fel e bine sa stii ca esti putin diferit in sensul bun, acum cand toti se gandesc in ce mod sa isi mai puna viata in pericol decat s-o faca mai frumoasa.
Parerea mea e ca ar trebui sa incepem sa ne gandim mai mult si mai serios la viata noastra, dar presupun ca avem destul timp si pentru asta. 

A treia compunere: 'Patriotismul'
Ce este patriotismul? Patriotismul este un act ce dovedeste mandria unui om, mandrie pe care o poarta pentru ca este roman, irlandez, olandez sau orice altceva. 
In zilele noastre, au mai ramas putini oameni adevarati care sa isi iubeasca cu adevarat tara si sa si-o dovedeasca ramanand in ea si invingand orice probleme politice sau sociale. Mai toata lumea se plange ca e greu, toti vor sa plece departe si sa nu se mai intoarca, pentru a avea o viata mai buna. Poate fi si unul la un milion, care sa spuna ca isi iubeste tara si locurile natale si ca vrea sa moara acolo unde a copilarit si unde s-a nascut. Dar acel om este cu adevarat om si nu se gandeste numai la bani sau alte bunuri materiale.
Ca sa te poti numi patriot nu trebuie sa faci prea multe eforturi, ci pur si simplu sa scapi si sa evadezi din efectul de turma. Si daca ai vointa, nimic nu te poate impiedica.
Cred ca fiecare om ar trebui sa isi iubeasca tara, locurile natale si familia. Dar, din pacate, acum fiecare se gandeste la el insusi si nimic mai mult. Acum cel mai mult conteaza banii si statutul social. Oamenii sunt disperati dupa popularitate si faima, iar daca nu o pot cunoaste aici, se gandesc sa plece si sa isi formeze o viata in alta tara, doar pentru a obtine cele dorite. Dar de multe ori nu e asa si apare dezamagirea.
Ca sa fii patriot trebuie sa fii foarte puternic, sa nu te lasi influentat de parerile si deciziile celorlalti. Sa ai personalitate si curaj. Sa iti doresti sa iti impui punctul de vedere in orice situatie. Sa iti iubesti tara si sa ii fii fidel pana la capat, indiferent de greutatile pe care le intampini. 

Ei bine, sper ca va plac si ca nu v-am plictisit. Take care. :)