Peripetii.

Si uite ca s-a dus si Craciunul. Azi, adica ieri, a fost ultima zi de Craciun. Prima zi mi-am petrecut-o cu familia, iar a doua prin oras. Mosu mi-a adus o caciula, multe dulciuri, un colier si un ritz cu trandafir rosu. :X Stiam eu ca nu o sa ma uite.
Ieri a fost genial. M-am trezit ca de obicei pe la 11... pentru ca din pacate tata nu ma lasa sa dorm mai mult, si m-am mai fatait prin casa. Apoi m-am chinuit cam 2-3 ore sa iau un film de pe net si sa ii gasesc si o subtitrare potrivita. Pe la 2, i. ma astepta in Sub cu vreo 2 tipi.  Afara ningea foarte tare, dupa 2 zile in care au disparut pana si cele mai mici petice de zapada ce mai reuseau sa se fereasca de razele soarelui pe langa blocuri sau trotuare. Am iesit din casa, castile in urechi si caciula cea noua pe cap. Pentru ca ningea foarte tare, desigur ca mi s-a udat parul, si m-am chinuit cam jumate de drum sa mi-l bag in geaca si sa imi iau caciula de pe ochi. Cand in sfarsit am ajuns, am ras copios cu... "gasca" si am baut o bere. Apoi baietii au plecat sa faca ceva gen "snowboarding" si am ramas numai eu cu i.. Curand si-au facut aparitia niste buni prieteni pe care nu ii mai vazusem de mult, cu care desigur ca mi-a facut o mare placere sa stau de vorba. Dupa putin timp eu si i. am plecat din Sub, cu gandul sa mergem si noi la baieti. Cand am ajuns pe la Mc, baietii tocmai plecau de acolo. Asa ca mi-a venit ideea stralucita sa mergem la mine acasa. Desigur ca ninsoarea nu se oprise si iarasi ma luptam cu caciula mea ciudata. Cand am ajuns, peripetii frate! :)) Ni s-a intamplat ceva prin care nu am mai trecut niciodata in cei 15 ani de cand locuiesc aici. Ne-am blocat in lift intre etaje. Super. Am sunat-o pe mama, spunandu-i sa sune la aia de la lifturi, sa vina sa ne scoata de acolo. Ghinion. Nu mai avea baterie si abia daca am reusit sa ii zic ce se intampla. Nu m-am speriat prea tare, dar eram socata de intamplare. Nici nu stiam cum sa reactionez. Dupa cateva minute bune petrecute in lift, pana la urma a venit un vecin si ne-a scos cu greu de acolo. Apoi am urcat 7 etaje pana la mine, pentru ca liftul nu urcase nici jumate de metru. Am ajuns in sfarsit, cam sleite de puteri, razand de intamplare si povestindu-le alor mei. Am mancat ceva gustari, am baut multa apa, am ascultat muzica, am ras, si nu in cele din urma... ne-am jucat cu iepurasul meu viu. Ne-am simtit super. Dupa ce a plecat i., am mancat si apoi m-am asezat frumusel cu ai mei in pat si ne-am uitat la filmul de 3 ore de care m-am chinuit sa fac rost dimineata. A fost genial. Si chiar in ton cu anotimpul. Perfect.

Si inca o zi memorabila, care fara de prieteni nu ar fi avut culoare.

Ajun.

E ajunul Craciunului. Ma simt ca intr-o poveste de Dickens sau de Andersen. Dar una mai moderna. Noi nu avem semineu. Dar avem caldura in suflete. Totul e asa de frumos.
De dimineata am inceput cu lucrul. I-am ajutat pe ai mei la mancare. As fi vrut sa ies putin totusi dar... nu s-a mai putut. Asa ca am ramas acasa, am facut o baie si am stat cu ai mei.
Mai pe seara, eu si tata ne-am apucat sa facem bradul impreuna. Mama a ramas in bucatarie ca sa faca cozonac. Avem un bradut asa de frumos. L-am impodibit cu multa caldura in suflete ascultand colinde. Dupa ce am terminat am mancat ciocolata de casa facuta de ai mei. Delicios!
Anul asta nu am mai mers cu colindul la nimeni. Vroiam sa mergem la profa de romana si cea de mate dar... din pacate nu depinde numai de mine. Din pacate nu ninge, dar macar mai avem putina zapada ramasa pe ici, pe colo.
Astept musafiri si desigur... pe Mos. :X Sper ca nu ma va uita nici anul asta. Ca doar am fost foarte cuminte.

Sarbatori fericite tuturor alaturi de cei dragi !! :)

                                             
                                            

Berea a facut toti banii.

Uite ma ca a venit si vacanta asta. Credeam ca nu mai vine.
Azi am fost la scoala pentru jumate de ora... dupa care am plecat cu i. in Sub la o bere. Am stat ceva timp acolo la taclale. Aveam o stare foarte nasoala din cauza oboselii acumulate si plictiselii. Dar totusi mi-a facut bine berea aia. Stateam pe scaun si parca ma uitam prin i.. Eram asa... dusa de val. Ma simteam ca si cum m-as fi imbatat de vreo 5 ori cu o seara inainte. Ma intrebam de ce naiba nu sunt eu acasa in patul meu dormind, si eram la o bere in Sub dupa un 'fail' de zi de 'scoala' cum a fost asta.
Oricum... totusi e bine ca am avut cu cine sa stau. Ca daca eram singura ma duceam direct acasa cu AC/DC la maxim in urechi si... atat. Asa macar mi-am mai 'colorat' putin ziua mohorata. In fine... pentru asta-s prietenii. Asa.
Mda. Pai, dupa ce am plecat din Sub exact asta am facut. Am plecat acasa. Nu stiu ce m-as fi facut fara muzica, singurul lucru ce imi mai dadea viata si putere suficienta sa ajung pana acasa la ora aia. Ajung acasa, ii salut pe ai mei, ma schimb si ma bag direct in pat. Ma asteptasera ca sa mancam dar nu mi-a pasat. Asa ca m-am pus pe somn. Pe la ora 2 jumate il tot aud printre vise pe tata cum trage de mine. M-am trezit cu greu si... m-am pus sa mananc. Nu mancasem nimic toata ziua si totusi parca nu imi era foame. Dar mirosul de cartofi prajiti m-a trezit cu totul din somn.
Am lenevit. Spre seara ai mei s-au rugat de mine sa le caut un film de groaza. De fapt tata. In fine. L-am gasit. O prostie. Mda. Macar pot sa ma laud si eu ca m-am uitat la un film de groaza.
Mai stau putin si urmeaza sa ma culc. Sunt prea plictisita de toate. Pana si monitorul ma adoarme.

Inca o duminica.

 Inca o zi geniala. Duminica. Da. Iar a trecut tot weekendul fara sa simt.
Azi m-am trezit tarziu si am stat in pat la tv pana pe la ora 14, cand m-am hotarat sa ma ridic sa mananc ceva, ca mai apoi sa ies. A venit r. in fata blocului meu, ca sa mergem la i. acasa. Trebuia, teoretic, sa mergem cu autobuzul, pentru ca i. sta departe. Dar cum e duminica, toate chioscurile erau inchise si nu am avut de unde sa imi iau bilet. Si nu aveam nici marunt sa dau la sofer. Prin urmare am mers pe jos pana la i., unde ne astepta s., care din fericire nu a mai intarziat. Cand a coborat i. ne-a anuntat cu parere de rau ca nu merge liftul. Asa ca am urcat frumusel pe scari pana la etajul 6. Dragut.
R. si-a adus chitara si, cand am ajuns in sfarsit la destinatie, ne-am pus pe cantat. Si am cantat impreuna tot felul de melodii, de la cele mai porcoase la cele pe care le stie toata lumea. Eu cu vocea mea "de aur" am cantat chiar si pe melodiile mele preferate, ceea ce m-a facut sa ma simt mult mai in largul meu. Am baut vin fiert si apoi bere. Am mancat floricele de porumb si la sfarsit niste aperitive. Ne-am mai uitat si la tv, ne-am mai si tavalit pe jos, ne-am si jucat cu cainele lui i.. Am ras mult de r., care probabil ca se ametise putin, si era foarte comic. Facea tot felul de giumbuslucuri si nu avea deloc stare. Cand sa plecam, am primit si niste salata de fructe si am mai ramas putin pe canapea, lenevind la tv.
Apoi am plecat, si de data asta am luat autobuzul cu un bilet pe care mi l-a dat r.. Am ras cu el tot drumul si am inghetat de frig.
Si uite si o melodie draguta de care am aflat tot azi. :)

Ziua de Mos Craciun de pe 17.12.2010.

Genial. Absolut genial. Cred ca asta a fost cea mai reusita zi de cand a inceput scoala.
Mai intai nebunia cu cadourile. Din fericire nimeni nu a uitat cadoul acasa. Inca de la prima ora au inceput sa se imparta codouri. Cat despre imbracaminte, doar cativa au venit imbracati in rosu. Dar am avut in clasa un Mos Craciun, ceea ce a fost super, si o mare parte aveau si caciulite de Mos Craciun.
Au adus si o gramada de confeti, iar dopul de la ambalaj a sarit in capul profului de latina. :))
In pauze am conectat 2 boxe la iPhone-ul Magdei si am dansat si cantat pe muzica populara, house etc. Ne-am distrat copios.
Profa de romana si cea de mate au fost de treaba si ne-au lasat in pace sa facem ce vrem, ba chiar la ora de romana am aranjat bancile si am cantat, am facut poze, am facut de toate. In ora de franceza in schimb, gata cu smecheria. A trebuit sa ne punem pe treaba pentru ca dirigul nu ne-a iertat. Si mai aveam putin si adormeam la ora dar... nu-i nimic. La ora de geografie m-am cam intristat pentru ca profa a venit foarte nervoasa la ora si nici acum nu stiu din ce cauza.
Oricum, ziua a fost super. Am primit un cadou foarte dragut, si toata lumea a fost multumita de cadoul primit. Un singur coleg, asa cum ma asteptam, a ramas fara cadou. Dar am rezolvat noi. Am strans bani si cativa au fost sa ii cumpere unul. I l-am dat din partea clasei. A fost cu adevarat un moment super.
Am facut multe poze si, cel mai important, ne-am simtit bine impreuna. Poate ca, pana la urma, suntem si noi uniti macar putin cand vine vorba de voie buna. Si ziua asta chiar m-a facut sa imi iubesc colegii nebuni. :)

Ajunul zilei de Mos Craciun de la scoala.

Mult mai bine. Am scapat de teze. Asa mai merge. Smecherie frate de acuma! :)))
Azi a fost o zi destul de buna. Adica inafara de prima ora care a fost super-stresanta pentru mine pentru ca am dat teza, mai mult ne-am distrat decat am facut ore. A fost totul asa de... hmm nu gasesc cuvantul. Dragut. Cred ca asta e. La romana am stat jumate din ora sa terminam teza si la ora de engleza ce am mai lucrat si noi, ca in rest... la geografie am stat degeaba pentru ca nu a venit profa, la fizica am vorbit despre fumat si la logica am cantat colinde. Mi-a placut ziua asta. Asa... cu bune si cu rele.

Vine vacanta, vin sarbatorile si toate alea. Maine e ziua cadourilor la scoala si vom purta toti haine rosii si caciuli de Mos Craciun. Teoretic. Dar cu siguranta ca nu vor veni toti cu ce trebuie. Ar fi culmea sa isi uite acasa cadourile cativa cascati. Va fi amuzant. Abia astept. Mi-am stors creierii toata ziua sa gasesc cadoul potrivit pentru copilasul cu pricina. Sper sa fie toata lumea multumita si sa nu apara discutii, desi mi se pare aproape imposibil sa fie totul bine.
Oricum, ma roade curiozitatea sa aflu ce o sa primesc si de la cine. Dar nu mai e mult. :D Dacum. \:D/
Desi sunt aproape sigura de un lucru, sper din tot sufletul ca el sa nu se intample. Am o presimtire ca unul sau mai multi dintre colegii mei vor ramane fara cadou. Si nu e prea dragut. Dar ramane de vazut. Pana la urma nu e frumos sa imi subestimez colegii, nu? :)

Momente si sentimente.

Ma simt din ce in ce mai bine.
Teze, teze si iar teze. Mda. Mai am una singura si am scapat. Sper sa fie bine.
Oricum, ma bucur maxim ca am trecut cu bine peste ziua asta, care, in gandurile mele avea sa fie un cosmar. Asta pentru ca la ora de engleza s-a ofticat profa pe mine si azi speram sa o mai imbunez. Apoi, pentru ca aveam ora de sport dupa si nu aveam nici un chef, si pentru ca aveam "mult-asteptata" teza la romana. Genial.
Spre bucuria mea, am scos-o la capat cu toate si acum ma simt mai relaxata. Acum pot sa ma gandesc la ale mele si sa nu imi mai fac atatea griji pentru ziua ce urmeaza. Astept vacanta cu nerabdare ca orice elev intreg la minte si... cam atat.

Aaa... ba nu. Mai e ceva. Mai e el. :X Da... el. Desi vorbim din ce in ce mai rar, ma face sa ma simt excelent, chiar sa imi dea lacrimile de bucurie si apoi sa ma gandesc toata noaptea la ce am vorbit. Da. Dragut. Probabil ca de acum in colo va aparea cate ceva despre el cam in toate postarile mele, asa cum i-am promis si asa cum aveam oricum de gand. Desi amandurora ne e greu intr-un fel sau altul, amandoi ne gandim ca intr-o zi va fi aici langa mine si va fi... mai mult decat bine. Si ce pot sa zic... astept pe nerasuflate zilele alea si ma gandesc in fiecare clipa la cum va fi si ce vom face. Dar uneori ma opresc si incep sa imi fac griji si sa gandesc negativ dar realist intr-un fel, ca poate nu va veni, ca poate nu vom fi niciodata impreuna, ca poate e doar un vis, doar o perioada din viata mea peste care va trece timpul si de care vom uita amandoi. Ca doar na... viata mi-a jucat multe feste pana acum si stiu ca nu sunt ultimele. Pot sa ma astept la orice, desi am incredere in el. Oricum, am o speranta gigantica si nimeni nu mi-o poate lua. Tot ce pot face e sa sper si sa ma gandesc ca va fi bine. Pana la urma nu am nimic de pierdut. Sau... am?
Oricum ar fi, amintirea lui ma face sa trec mai usor peste obstacole, si sa merg inainte orice ar fi. La el ma gandesc in ore, cand dorm, cand mananc, cand imi fac temele, cand ascult muzica mea preferata, etc. Si pot sa spun ca imi poarta noroc. Asa ca... I'm a little more happier now. :)

Nu ma cunosti, taci!

Da... poate chiar nu ar mai trebui sa pun la suflet tot ce mi se spune si poate ca ar trebui sa ma mai obisnuiesc cu gandul ca asa e lumea si nu se va schimba doar pentru ca nu e corect.
Poate ca unii se gandesc numai la greselile pe care le fac si nu si la lucrurile bune. Poate...
M-am saturat de tot si de toti. Poate ca am mai spus ca viata asta e de tot cacatul, dar trebuie sa o suportam asa cum e ea. Si asta e cel mai greu. Totusi, nu m-am lasat niciodata calcata in picioare si nu o sa incep acum. Nu o sa cedez pentru ca unora nu le convine ce fac, ce spun, ce gandesc. Nu imi pasa! Credeti sau nu, chiar nu imi pasa! Nu imi pasa ca nu va convine, nu imi pasa daca ma barfiti sau nu, nu imi pasa de ce anume ganditi despre mine. Nu imi pasa pentru ca nici voua nu va pasa de nimeni. Nici de voi insiva nu va mai pasa.
Am dreptul sa fac ce vreau, sa imi exprim liber opiniile si sa fac orice vreau fara sa dau la nimeni socoteala. Punct! Va place sau nu, treaba voastra. De ce tre' sa-mi omor eu neuronii pentru cei ca voi? De ce trebuie mereu sa las de la mine, sa ma fac ca nu vad, ca nu aud? Ca sa ma calcati voi in picioare? NU! Nimeni nu ma calca pe mine in picioare si ati face bine sa stiti asta.
Si daca nu va convine ceva la mine, puteti sa imi spuneti in fata, puteti sa ma barfiti, sau puteti sa va pastrati parerile pentru voi. Fiecare cum il duce capu.
E prima si ultima data cand scriu pe blog despre cei ca voi care nu merita nici macar sa le adresez o privire. Si daca te simti, ai face bine sa iti vezi de viata ta si sa ma scutesti de parerile si gandurile tale despre mine sau orice are legatura cu mine.

3 in 1.

Nu mai e zapada. S-a dus si ea. Vreme urata, frig si ceata. Ce as putea sa fac? Sa dorm sau sa citesc? Le prefer pe amandoua in acelasi timp, dar nu se poate. Vremea asta imi da o stare aiurea. As dormi non-stop. Nu ca asta nu ar fi una dintre ocupatiile mele preferate, dar totusi. Nu imi place cand ma uit pe geam si apoi ma bag in pat. Parca as fi intr-o depresie. Deja s-a format o rutina. Deja cand ajung acasa, mananc ceva si ma culc. Altceva mai bun nici nu imi vine sa fac. Dimineata cand ma trezesc, ma gandesc deja ca o sa dorm cand vin de la scoala. Si asa mai departe. Viata mea e ca un cerc. Fac ce fac, si mereu ajung de unde am plecat.

In schimb, am o bucurie mare in suflet. Ar putea suna ca si cum ar fi fost o farsa, dar stiu ca nu e. Tudor al meu nu a murit. Tudor al meu nu m-a parasit. Stiam eu ca nu o va face. Stiam ca nu ma va lasa singura. E prima data cand dau nume intr-o postare. Dar el e mult prea important pentru mine sa nu o fac. El e special, e exceptia de la regula. Oricum, sunt foarte incantata. E ca si cum as fi avut inima intr-o inchisoare fara geamuri sau gratii. Numai pereti. Si acum s-a eliberat. Simt un profund sentiment de dragoste si de bucurie. In ultimul timp e mereu in gandul meu. Imi bantuie fiinta in tot ceea ce inseamna ea. Pur si simplu e o parte din mine. Si asa va ramane.

Si pentru ca e 9 decembrie, desi cam tarziu, as putea sa ma laud si eu ca a venit Mos Nicolae si pe la mine, ca in fiecare an. Nu puteam sa las subiectul asta sa imi scape printre degete desi stiu ca nu are nici o legatura cu ce am scris deasupra. Stiam eu ca am fost cuminte si, drept rasplata, Mosul a venit. Si, dupa cum spuneam si in postarile anterioare, suntem in luna cadourilor. Eh, dupa ce a venit Mosul as putea spune ca incep si eu sa simt febra sarbatorilor si a obiceiurilor de iarna. Nu ca as avea nevoie de cadouri ca sa fiu fericita sau ceva de genul. Nu sunt materialista de fel. Dar cu ajutorul lor mi-am reamintit cum e sa iti dai seama ca a venit Mosul, sa strigi prin casa de bucurie anuntandu-i si pe ceilalti, sa te duci repede sa vezi ce ai primit si sa te bucuri ca orice copil de micul cadou din cizmulite. Pur si simplu ador asta. E unul dintre sentimentele pe care le ai numai in luna decembrie, fie inaintea sau in timpul Craciunului.

All in all, in ultima vreme s-au intamplat destul de multe lucruri. Unele plictisitoare, altele mai interesante. Asadar, pot sa zic ca a fost o saptamana destul de buna, sa vedem ce va fi si maine.

P.S. Incearca sa stai cat mai mult la caldurica, bucura-te de cei dragi si fa tot posibilul sa fii cat poti de bine-dispus. Daca nu crezi ca e imposibil, ai putea chiar sa incepi sa citesti ceva. Orice ai face... sa stii ca Mosul te vede! :)

Obiceiuri.

Hmm... Nici nu simt ca e luna cadourilor si ca acusi vine Craciunul. Sunt mai mereu plictisita si cu capul in nori. E perioada tezelor, a stresului maxim si a presiunii din toate partile.
Tot ce as face ar fi sa dorm toata ziua si probabil sa imi fac timp sa mai citesc ceva.
 In fiecare seara tot incerc sa imi fac timp pentru asta si nu reusesc. Ma iau cu altele. Lucruri total neimportante pentru evolutia mea. Si acum imi aduc aminte de spusele profei de geografie: "Sunteti condusi de niste lucruri banale: telefoanele mobile, computerul si altele. Ele va coordoneaza viata si v-o duc pe un anumit drum." Acum realizez cata dreptate avea. Adica, oare chiar suntem atat de orbi? De asemenea si vorbele tatalui meu imi rasuna in cap din ce in ce mai des: "Nimic din lumea asta nu e mai frumos decat sa citesti o carte buna, sa vezi un film excelent, sau sa mananci o mancare gustoasa." La care as adauga alte zeci de ocupatii. As vrea sa nu adaug statul pe mess, trimisul de sms-uri in ore, vorbitul excesiv la telefon si altele. Desi acestea se numara printre ocupatiile mele zilnice, cand ar putea sa fie altele mult mai importante si frumoase in locul lor. Si desi ma consider o fata greu influientabila, aici pot spune ca ma influienteaza faptul ca traiesc intr-o lume a super-vitezei si a comunicatiilor. Asta nu ar trebui sa fie un lucru tocmai rau, dar noi folosim toate astea in exces. Si cand spun noi, ma refer la adolescenti, in general. Adolescenti ca mine. Incercam sa avem o personalitate proprie, dar aceste obiceiuri si rutina zilnica ne-o pateaza si ne impiedica sa ne-o dezvoltam. In fiecare zi imi spun ca vreau sa fac altceva, sa ies din rutina asta si sa reincep sa fac multe lucruri pe care le-am lasat balta, si care spre deosebire de altele, ma ajuta intr-un fel. Dar e destul de greu. Pentru ca m-am obisnuit asa. Ar parea ca sunt constienta de toate astea, dar nu fac nimic. Si poate multi ar spune ca nici o sa fac. Sau ca nu ar trebui sa le fac. Cine stie. Dar eu macar incerc.
Daca ceri pareri, mai tare te bagi singur in ceata. Mai bine experimentezi si apoi iti dai seama daca a fost bine sau nu. Desi e cam riscant. Dar... daca nu risti, nu castigi. Nu castigi acea placere de a descoperi in fiecare zi un lucru nou, de a te confrunta singur cu anumite probleme si de a le rezolva. Ci vei datora totul acelei persoane care te-a sfatuit sau care ti-a spus sa faci intr-un anumit fel. Asta in cazul in care ti-a dat un sfat bun.
Si, revenind la subiectul principal, avand in vedere ca vine Craciunul, ce as putea sa zic... imi doresc sa avem zapada si vreme frumoasa, sa primesc cadouri, sa dau cadouri daca am posibilitatea, sa stau impreuna cu prietenii la un vin fiert si sa ma bucur de sarbatori impreuna cu familia. Si, momentan, cam atat.

O zi cu zapada si... prieteni. II

Si cum azi-noapte nu prea am dormit, din cauza lacrimilor si a amintirilor ce ma bantuiau, nu am inceput ziua prea bine. Am stat in pat pana pe la vreo 12, dupa care m-am ridicat. Cand m-am uitat in oglinda m-am speriat... ochii cat cepele, cearcane imense si o figura ce imi dadea fiori chiar si mie. Pur si simplu parca numai eram eu.
Nu mi-a trebuit mancare nici pana seara... am mancat ce am apucat si pe fuga.. doar ca sa am ceva in stomac... Mi-am spus ca nu stiu cum se va termina ziua asta... minutele treceau tot mai greu. Nu aveam cu cine sa vorbesc sau ce sa fac. Eram doar eu. Stateam pe mess. Si desi aveam lista plina, nu puteam vorbi cu nimeni. Asta e absurditatea la messenger. Adica ce rost are sa poti interactiona cu toti cunoscutii si necunoscutii, daca atunci cand ti-e greu si ai nevoie de cineva nu e nimeni acolo? Vorbeam cu doi-trei prieteni... dar erau mereu ocupati si nu aveau timp si probabil nici chef de vorbit sau de ascultat povestile altora. Nu mai zic de consolat sau alte de astea.
Spre norocul meu, a intrat i.. Ii spusesem ca as vrea sa ies din casa... nu mai suportam sa stau intre patru pereti uitandu-ma la monitor sau stand in pat si plangand. S-a oferit ea sa iasa cu mine vazand ca eu nu aveam cu cine. Asa ca am iesit, am fost in Sub, ne-am innecat amarul intr-o bere, favorita mea desigur, am vorbit si ne-am consolat una pe cealalta pentru ca avea si ea, multe cacaturi pe cap. Si, a da... am mancat si o jumatate de pizza. Deja mai mult decat bine.
A fost ok... mi-a facut foarte bine sa stau sa vorbesc cu cineva, in momentele alea cred ca m-as fi dus si la sefu' de scara, numai sa am o companie si sa-mi deschid sufletul.
Dupa ce am terminat, am fost in centru sa ne uitam la beculete si la toate ornamentele de Craciun, si sa ascultam colindele copiilor ce cantau. Am facut cateva poze si ne-am bucurat de atmosfera de sarbatori.
A fost foarte dragut. Nu stiu ce m-as fi facut fara ea. Pentru cateva ore m-a scos cat de cat din starea deplorabila in care ma aflam. Asa ca ii multumesc!

O zi cu zapada si... prieteni.

Hey! A venit iarna! :X
De 1 decembrie... mda. La multi ani Romaniei! Asa. Bun.
Zi libera, prima zapada, prieteni si tot tacamul. Nimic special ce aduce aminte de ziua Romaniei.
Din fericire inca nu mi-am rupt gatul si inca nu m-am lasat convinsa sa merg la patinoar. Urasc patinoarul. Stau cam prost cu echilibrul. In fine. Nu am de gand sa ma fac de ras singura.
Ninge cam de vreo 2-3 zile si ce pot sa spun... in sfarsit se simte ca e decembrie. Am inceput bine.
Inca o zi foarte draguta alaturi de r., s. si i.. Si cam ce ar putea insemna asta?:)) Pai... cica trebuia sa cante Directia 5 in Mall asa ca, vezi Doamne, am fost si noi acolo sa-i vedem. Spre dezamagirea noastra nu prea profunda, nu a mai cantat nimeni, iar astazi am aflat ca o sa cante abia maine. Cine stie. Poate doar o alta teapa. Ma rog. Oricum, a fost foarte misto ziua. Desi nu a inceput prea bine pentru mine. Dupa ce ca baietii au intarziat, cand in sfarsit ne-am adunat, a mai intarziat si i. vreo 20-25 de minute. Si bineinteles ca am stat afara in frig s-o asteptam. Desigur ca eu m-am enervat foarte tare si mai aveam putin si ii luam pe toti la pumni. Cand in sfarsit a venit si i., am plecat spre mall pe jos si am inghetat. Cand in sfarsit am ajuns, ne-am asezat frumusel pe o canapea sa ne tragem sufletul si sa ne mai incalzim. Si cu ocazia asta mi-au mai trecut si mie nervii. Si am stat pe canapeaua aia mai mult de o ora-doua mancand inghetata, band suc si razand. R. a facut efortul magnific de a nu scoate un sunet o intreaga jumatate de ora! Si a fost foarte amuzant sa radem pe seama lui. Nu stiu de ce dar imi era cam somn. Tot incercam eu sa adorm sau ceva, dar desigur ca nu aveam sanse. Oricum nu iesisem in oras ca sa dorm. I. radea in continuu de r., iar s. se uita ciudat mai in toate partile. Se cam plictisea avand in vedere ca eu nu prea aveam treaba cu lumea inconjuratoare in momentele respective, dar desigur ca nu s-a suparat el tocmai pe mine. Cand in sfarsit ne-am mai revenit toti din amorteala si a inceput si r. sa mai vorbeasca, ne-am hotarat sa ne mai plimbam prin magazine. Insa curand am observat ca se facuse tarziu si eu trebuia sa ajung acasa. Asa ca am plecat de brat cu s. si tot uitandu-ma in spate la r. si i. pentru ca scoteau niste sunete foarte ciudate pe drum si vroiam sa ma asigur ca sunt bine. Am dus-o pe i. pana in fata blocului (pentru ca m-a fraierit si eu mi-am dat seama prea tarziu), iar apoi am ramas cu baietii. S. trebuia s-o ia intr-o parte, iar eu si r. in alta parte. Pana la urma am ajuns acasa cu ajutorul financiar din partea lui s.. Si tot am intarziat. Dar a fost dragutz oricum.
Si cam asa mi-am petrecut eu prima zi cu zapada... si prima zi din luna cadourilor. Mi-a placut. Nu mi-am luat nici un mozol, nici un bulgare in fata si nici o tranta dureroasa. Asa ca pot declara ziua asta una reusita. :)

Si, evident, celebra si superba mea poza cu s.. :)