Nu mai e zapada. S-a dus si ea. Vreme urata, frig si ceata. Ce as putea sa fac? Sa dorm sau sa citesc? Le prefer pe amandoua in acelasi timp, dar nu se poate. Vremea asta imi da o stare aiurea. As dormi non-stop. Nu ca asta nu ar fi una dintre ocupatiile mele preferate, dar totusi. Nu imi place cand ma uit pe geam si apoi ma bag in pat. Parca as fi intr-o depresie. Deja s-a format o rutina. Deja cand ajung acasa, mananc ceva si ma culc. Altceva mai bun nici nu imi vine sa fac. Dimineata cand ma trezesc, ma gandesc deja ca o sa dorm cand vin de la scoala. Si asa mai departe. Viata mea e ca un cerc. Fac ce fac, si mereu ajung de unde am plecat.
In schimb, am o bucurie mare in suflet. Ar putea suna ca si cum ar fi fost o farsa, dar stiu ca nu e. Tudor al meu nu a murit. Tudor al meu nu m-a parasit. Stiam eu ca nu o va face. Stiam ca nu ma va lasa singura. E prima data cand dau nume intr-o postare. Dar el e mult prea important pentru mine sa nu o fac. El e special, e exceptia de la regula. Oricum, sunt foarte incantata. E ca si cum as fi avut inima intr-o inchisoare fara geamuri sau gratii. Numai pereti. Si acum s-a eliberat. Simt un profund sentiment de dragoste si de bucurie. In ultimul timp e mereu in gandul meu. Imi bantuie fiinta in tot ceea ce inseamna ea. Pur si simplu e o parte din mine. Si asa va ramane.
Si pentru ca e 9 decembrie, desi cam tarziu, as putea sa ma laud si eu ca a venit Mos Nicolae si pe la mine, ca in fiecare an. Nu puteam sa las subiectul asta sa imi scape printre degete desi stiu ca nu are nici o legatura cu ce am scris deasupra. Stiam eu ca am fost cuminte si, drept rasplata, Mosul a venit. Si, dupa cum spuneam si in postarile anterioare, suntem in luna cadourilor. Eh, dupa ce a venit Mosul as putea spune ca incep si eu sa simt febra sarbatorilor si a obiceiurilor de iarna. Nu ca as avea nevoie de cadouri ca sa fiu fericita sau ceva de genul. Nu sunt materialista de fel. Dar cu ajutorul lor mi-am reamintit cum e sa iti dai seama ca a venit Mosul, sa strigi prin casa de bucurie anuntandu-i si pe ceilalti, sa te duci repede sa vezi ce ai primit si sa te bucuri ca orice copil de micul cadou din cizmulite. Pur si simplu ador asta. E unul dintre sentimentele pe care le ai numai in luna decembrie, fie inaintea sau in timpul Craciunului.
All in all, in ultima vreme s-au intamplat destul de multe lucruri. Unele plictisitoare, altele mai interesante. Asadar, pot sa zic ca a fost o saptamana destul de buna, sa vedem ce va fi si maine.
P.S. Incearca sa stai cat mai mult la caldurica, bucura-te de cei dragi si fa tot posibilul sa fii cat poti de bine-dispus. Daca nu crezi ca e imposibil, ai putea chiar sa incepi sa citesti ceva. Orice ai face... sa stii ca Mosul te vede! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu