Obiceiuri.

Hmm... Nici nu simt ca e luna cadourilor si ca acusi vine Craciunul. Sunt mai mereu plictisita si cu capul in nori. E perioada tezelor, a stresului maxim si a presiunii din toate partile.
Tot ce as face ar fi sa dorm toata ziua si probabil sa imi fac timp sa mai citesc ceva.
 In fiecare seara tot incerc sa imi fac timp pentru asta si nu reusesc. Ma iau cu altele. Lucruri total neimportante pentru evolutia mea. Si acum imi aduc aminte de spusele profei de geografie: "Sunteti condusi de niste lucruri banale: telefoanele mobile, computerul si altele. Ele va coordoneaza viata si v-o duc pe un anumit drum." Acum realizez cata dreptate avea. Adica, oare chiar suntem atat de orbi? De asemenea si vorbele tatalui meu imi rasuna in cap din ce in ce mai des: "Nimic din lumea asta nu e mai frumos decat sa citesti o carte buna, sa vezi un film excelent, sau sa mananci o mancare gustoasa." La care as adauga alte zeci de ocupatii. As vrea sa nu adaug statul pe mess, trimisul de sms-uri in ore, vorbitul excesiv la telefon si altele. Desi acestea se numara printre ocupatiile mele zilnice, cand ar putea sa fie altele mult mai importante si frumoase in locul lor. Si desi ma consider o fata greu influientabila, aici pot spune ca ma influienteaza faptul ca traiesc intr-o lume a super-vitezei si a comunicatiilor. Asta nu ar trebui sa fie un lucru tocmai rau, dar noi folosim toate astea in exces. Si cand spun noi, ma refer la adolescenti, in general. Adolescenti ca mine. Incercam sa avem o personalitate proprie, dar aceste obiceiuri si rutina zilnica ne-o pateaza si ne impiedica sa ne-o dezvoltam. In fiecare zi imi spun ca vreau sa fac altceva, sa ies din rutina asta si sa reincep sa fac multe lucruri pe care le-am lasat balta, si care spre deosebire de altele, ma ajuta intr-un fel. Dar e destul de greu. Pentru ca m-am obisnuit asa. Ar parea ca sunt constienta de toate astea, dar nu fac nimic. Si poate multi ar spune ca nici o sa fac. Sau ca nu ar trebui sa le fac. Cine stie. Dar eu macar incerc.
Daca ceri pareri, mai tare te bagi singur in ceata. Mai bine experimentezi si apoi iti dai seama daca a fost bine sau nu. Desi e cam riscant. Dar... daca nu risti, nu castigi. Nu castigi acea placere de a descoperi in fiecare zi un lucru nou, de a te confrunta singur cu anumite probleme si de a le rezolva. Ci vei datora totul acelei persoane care te-a sfatuit sau care ti-a spus sa faci intr-un anumit fel. Asta in cazul in care ti-a dat un sfat bun.
Si, revenind la subiectul principal, avand in vedere ca vine Craciunul, ce as putea sa zic... imi doresc sa avem zapada si vreme frumoasa, sa primesc cadouri, sa dau cadouri daca am posibilitatea, sa stau impreuna cu prietenii la un vin fiert si sa ma bucur de sarbatori impreuna cu familia. Si, momentan, cam atat.