Peripetii.

Si uite ca s-a dus si Craciunul. Azi, adica ieri, a fost ultima zi de Craciun. Prima zi mi-am petrecut-o cu familia, iar a doua prin oras. Mosu mi-a adus o caciula, multe dulciuri, un colier si un ritz cu trandafir rosu. :X Stiam eu ca nu o sa ma uite.
Ieri a fost genial. M-am trezit ca de obicei pe la 11... pentru ca din pacate tata nu ma lasa sa dorm mai mult, si m-am mai fatait prin casa. Apoi m-am chinuit cam 2-3 ore sa iau un film de pe net si sa ii gasesc si o subtitrare potrivita. Pe la 2, i. ma astepta in Sub cu vreo 2 tipi.  Afara ningea foarte tare, dupa 2 zile in care au disparut pana si cele mai mici petice de zapada ce mai reuseau sa se fereasca de razele soarelui pe langa blocuri sau trotuare. Am iesit din casa, castile in urechi si caciula cea noua pe cap. Pentru ca ningea foarte tare, desigur ca mi s-a udat parul, si m-am chinuit cam jumate de drum sa mi-l bag in geaca si sa imi iau caciula de pe ochi. Cand in sfarsit am ajuns, am ras copios cu... "gasca" si am baut o bere. Apoi baietii au plecat sa faca ceva gen "snowboarding" si am ramas numai eu cu i.. Curand si-au facut aparitia niste buni prieteni pe care nu ii mai vazusem de mult, cu care desigur ca mi-a facut o mare placere sa stau de vorba. Dupa putin timp eu si i. am plecat din Sub, cu gandul sa mergem si noi la baieti. Cand am ajuns pe la Mc, baietii tocmai plecau de acolo. Asa ca mi-a venit ideea stralucita sa mergem la mine acasa. Desigur ca ninsoarea nu se oprise si iarasi ma luptam cu caciula mea ciudata. Cand am ajuns, peripetii frate! :)) Ni s-a intamplat ceva prin care nu am mai trecut niciodata in cei 15 ani de cand locuiesc aici. Ne-am blocat in lift intre etaje. Super. Am sunat-o pe mama, spunandu-i sa sune la aia de la lifturi, sa vina sa ne scoata de acolo. Ghinion. Nu mai avea baterie si abia daca am reusit sa ii zic ce se intampla. Nu m-am speriat prea tare, dar eram socata de intamplare. Nici nu stiam cum sa reactionez. Dupa cateva minute bune petrecute in lift, pana la urma a venit un vecin si ne-a scos cu greu de acolo. Apoi am urcat 7 etaje pana la mine, pentru ca liftul nu urcase nici jumate de metru. Am ajuns in sfarsit, cam sleite de puteri, razand de intamplare si povestindu-le alor mei. Am mancat ceva gustari, am baut multa apa, am ascultat muzica, am ras, si nu in cele din urma... ne-am jucat cu iepurasul meu viu. Ne-am simtit super. Dupa ce a plecat i., am mancat si apoi m-am asezat frumusel cu ai mei in pat si ne-am uitat la filmul de 3 ore de care m-am chinuit sa fac rost dimineata. A fost genial. Si chiar in ton cu anotimpul. Perfect.

Si inca o zi memorabila, care fara de prieteni nu ar fi avut culoare.