Enervant.

Ma simt din ce in ce mai obosita. Vreau sa dorm in fiecare clipa. Orice ma plictiseste, parca nimic nu ma mai face sa rad cu pofta. La scoala as sta toata ziua numai afara, nu am chef de profesori, de colegi, de nimic. Mda. Cred ca e de la vremea asta aiurea. Parca ma deprima. Nu m-am mai simtit asa de mult. Azi a fost groaznic afara. Nu imi era dor de zilele astea de toamna cu vant rece, ploaie marunta si tot tacamul. Am iesit intr-o pauza-doua si aproape ca am degerat. 

M-am bucurat ca profu de istorie parca si-a mai revenit putin, dupa ce ne-a refuzat cadoul pentru ziua lui si ne-a spus sa nu il mai salutam de acum in colo. Sa speram ca totusi se va imbunatati situatia pana la urma. Ramane sa vedem maine cum va fi si cu profa de mate. Pentru ca, desigur, am suparat-o si pe ea din nou. Si nici ea nu ne-a acceptat buchetul de flori daruit din toata inima. Asta e. O meritam. Poate pana terminam liceul o sa reusim sa facem si noi o impresie mai buna. Deocamdata nu se stie. 'Om trai si 'om vedea.

Se apropie balul, se apropie olimpiada... se apropie tezele... si noi ne gandim la vacanta. E cel mai bun si relaxant lucru la care te poti gandi. Te duci la scoala cu gandul ca mai sunt x zile si y ore pana la vacanta. Asa rezisti si tu mai bine, cica. Eu, in schimb, ma mai gandesc si la somn. Cam prea mult in ultima vreme dar, oricum nu strica.

Ascult muzica in casti si ma uit la ploaie. La "tentativa" asta de ploaie. Ce ma enerveaza. Nici nu ploua calumea, nici nu sta. E cel mai enervant. Nu stii daca sa iti deschizi umbrela sau nu. Privesc oamenii enervati ca si mine de vreme, unii care merg cu umbrelele inchise in mana pentru orice eventualitate, iar altii care au umbrelele deschise sau nu au deloc. Pasesc prin balti si se feresc sa nu ii stropeasca masinile care trec cu viteza enervant de aproape de bordura. E ceata si abia daca vezi la 2 metri in fata. Copaci goi si bla bla bla... peisajul neschimbat de toamna care il gasesti infrumutesat cu metafore si alte figuri de stil prin compunerile de la scoala. Dar, desigur ca toamna nu e deloc cum e in compuneri. Doar o prea mica parte. E urata si enervanta. Dar cred ca am mai spus deja asta. Ma rog. Cert e ca nu imi place. Deloc. Ma deprima. Si asta e tot ce imi lipseste la cate am pe cap. Dar in fine, se presupune ca nu ar trebui sa ma plang de nimic la varsta pe care o am. Desi fiecare om se plange de ceva. Niciodata nu suntem multumiti. Si ce? Nici nu putem fi. 

Mda. Ma duc la somn.