Hey... o sa ti se para ciudat dar... ma gandesc la tine. Acum chiar scriu pentru ca ma gandesc la tine si nu din alte motive. Cred ca ar trebui sa incep sa ma adun si... sa incerc sa fiu mai draguta cu tine ca pana acum. Adica simt si stiu ca sunt multe in neregula cu mine dar... incerc macar sa fiu cinstita cu tine.
Stiu ca nu sunt poate fata cu care ai visat sa fii, sau sunt doar din unele puncte de vedere. Daca m-ai cunoaste cu adevarat, ti-ai face alta parere. Dar acum sunt schimbata. Nu stiu pentru cat timp. Dar stiu ca nu pentru totdeauna. Chiar de as fi fata visurilor tale tot nu cred ca ai putea gasi in mine tot ce iti doresti. Si asta poate pentru ca nu m-ai creat tu. M-a creat Dumnezeu si sunt altfel decat poate ca ai vrea tu sa fiu.
Dar poate ca telul meu nici nu e sa fiu fata visurilor tale. Poate sunt facuta pentru altcineva. Si nu stiu de ce, dar aproape ca sunt sigura de asta.
Sunt multe ciudatenii si mistere la mine. Chiar de crezi ca eu as putea sa le descifrez, eu nu sunt chiar atat de sigura ca pot. Eu sunt... eu. Si atat. Asta e singurul lucru pe care il stiu sigur. Restul... trebuie descoperit. Tot ce contine acest simplu cuvant format din 2 litere : eu. Tot ce il formeaza. Si asta dincolo de cele doua vocale care il acopera. Ceva ce e pe dinauntru. Ceva ce nu poate fi descoperit atat de usor. Ceva despre care nici macar eu nu stiu prea multe.
Poate vei ajunge sa ma cunosti mai bine intr-o zi. Sau poate nu vei reusi niciodata. Eu una sunt convinsa ca nici daca ai sta o viata cu mine nu ma vei cunoaste. Asa ca poate nici nu trebuie sa te strofoci prea tare sa duci pana la sfarsit aceasta cursa interminabila ce duce spre mine, daca o pot numi astfel.
Ehh... pana la urma nu e asa mare chestie. In modul in care am zis eu toate astea, poate parea complicat si aproape imposibil. Dar cred ca tot ce trebuie sa faci e sa ma faci sa te iubesc. Si iarasi nu stiu, de ce nu pot. Nu pot sa te iubesc... nu pot. Poate e si prea devreme. Poate ca e imatur si infantil sa imi ceri asta. Mda. Nu stiu. Sunt si eu om asa ca am dreptul sa nu stiu. Poate o sa stiu intr-o zi.
Dar daca ma gandesc mai bine.. nu vreau sa te iubesc. De ce as vrea pana la urma? Mai ales ca stiu eu de ce e in stare iubirea asta. Nu mai vreau pentru ca nu are rost. Nici nu e bine sa iubesc la varsta asta. Acum pentru mine trebuie sa fie doar un joc, ceva trecator si prea putin important ca sa imi bat capul. Acum trebuie sa ma distrez, sa umblu cu prietenii, sa ma simt bine si sa nu sufar. Eu nu trebuie sa sufar. Consider ca nu merit asta. Si cred ca aici esti si tu de acord cu mine.
Poate a fost de ajuns sa sufar o data sau de doua ori, cat sa imi dau seama ca trebuie sa schimb ceva. Trebuie sa procedez altfel. Trebuie sa fac in asa fel incat sa nu mai sufar. Si cum as putea face asta mai bine decat cu o doza considerabila de o oarecare indiferenta si mai putina bataie de cap?
Stiu ca nu intelegi, nu mai trebuie sa mi-o spui. Si stiu si de ce nu intelegi. Stii si tu.
Si acum gata, las-o balta. Ce mai conteaza? Cat merge, merge. Si aici o zic pe sleau. La noi nu prea merge. Si doar stii ca dragoste cu sila nu se poate. Daca nu stiai, stii acum. Si eu deja simt ca nu mai are nici un rost.. chiar daca parca acum am inceput sa ma gandesc mai mult la tine. O sa mai vedem noi cum stau treburile, dar eu nu mai vreau s-o lungesc la nesfarsit. Pana la urma a fost si asta o experienta. Si nu as putea zice ca una regretabila. Adica cred si sper ca nici unul dintre noi nu are resentimente. Si pana la urma daca ai, e problema ta si doar stii ca nu imi pasa prea mult.
Hey.. sa nu fii trist daca citesti asta pentru ca... Va fi bine. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu